De mult, tare de mult, cand eram foarte mica, mi-am propus ca atunci cand ma voi face mare sa ma fac fericita. Am fost un copil pasionat de calatorii
… iar acum am ajuns un adult care poarta vara prin buzunare multe bilete de tren sau avion si care brusc se simte mult mai important intr-o lume mare care merita vazuta. Asadar, astept cu nerabdare in fiecare an sa vina vremea vacantelor pentru a-mi alege o noua destinatie care reuseste sa imi implineasca visul din copilarie.
Vara trecuta nu am ales plaje intinse cu nisipuri roz si cocktailuri colorate, nici muntele cu rauri line, am dorit sa vad Parisul. Capitala asta a Frantei a nascut multe clisee: oras romantic, parca special creat pentru toti cei care au cunoscut marea iubire, oras al modei si al parfumurilor, oras al luminilor… Turnul Eiffel, Sena, Gradinile Tuilleries, Notre Dame, Luvru sau Versailles, iata cateva din cele mai interesante obiective care te pot fascina si pe care e musai sa nu le ratezi. Pe mine, cel mai tare m-a fascinat Versailles. Palatul Regelui Soare.
Pe vremea lui, Versailles insemna fast, opulenta, ingenuncherea firii omenesti in fata frumusetii. M-am simtit fericita si din cand in cand inchideam ochii si imi imaginam ca sunt o printesa ratacita prin gradinile cu Micul si Marele Trianon, care isi cauta disperata amantul.
Asta a fost imaginea care mi-a aparut in minte. Poate subconstientul meu a adus in prim-plan frumoasele curtezane care se imabatau in fiecare zi cu dragoste, sarutari si ravase de amor. Am fost si deprimata, dar am simt aceasta deprimare un pic dulce-amaruie… M-a infuriat megalomania acelui palat ale carui oglinzi erau mult mai multe si mult mai mari decat vazusem eu vreodata, ale carui tapiterii, mobila si tablouri erau de o frumusete care te lasau multa vreme cu gura intredeschisa.
Am pasit apoi spre gradinile palatului. Senzatiile mele erau deja complicate, greu de descris in cuvinte… Poti gasi acolo o liniste de poveste, multa pace si deseori simti cum te imbratiseaza siluete romantice dintr-o lume mult apusa si iti soptesc la ureche cele mai minunate lucruri despre un Versailles pe care sa le stii numai tu. Sunt sigura ca in acest loc fiecare turist isi imagineaza o poveste, asa cum am facut si eu.
Un basm cu sfarsit frumos in care tu, eu, el, ea suntem cele mai importante personaje. Un basm care nu ai dori sa se sfarseasca nicicand. Si totul la Versailles este istorie, iar eu mi-as fi dorit sa dau timpul inapoi, sa traiesc in acea epoca pe care eu mi-o imaginez plina de muzica, poezie si multa, multa iubire.
Dar… Ma trezeste din reverie un strigat. E doar prietena mea, nu amantul inalt si frumos la care visam. Ea ma intreaba daca mi-as dori sa revin in acest loc vreodata. Sa revin? Mai degraba nu mi-as dori sa plec niciodata de aici si as vrea sa dau timpul inapoi ca sa vad cu ochii mei cum s-a nascut civilizatia. Dar asta nu se poate…
Important e ca mi-a ramas intiparit in minte un loc frumos care m-a facut fericita. Fiindca eu cand eram mica mi-am propus ca atunci cand voi fi mare sa ma fac fericita! Au revoire princesse, au revoire Versailles…