Muntenegru, perla ascunsă a Adriaticii

21.02.2012, 20:10.

La fel de muntoasă ca Austria, la fel de gustoasă ca Grecia, la fel de pitorească precum Italia, la fel de îndepărtată ca sudul Turciei, ţara numită Crna Gora te aşteaptă să o descoperi.
Sunt la volan de 12 ore şi mai am, zic eu, vreun sfert de oră până la destinaţie: aceasta se numeşte Prcanj, un sat de lângă orăşelul medieval Kotor, patrimoniu UNESCO, aflat în cel mai sudic fiord al Europei, pe coasta muntenegreană a Adriaticii. Drumul nu are parapet, e mai îngust decât aleile dintre blocuri şi coboară de pe stâncosul munte Lovcen, de la vreo o mie de metri, până la nivelul mării, pe curbe în ac de păr, aşa că sfertul se transformă în aproape o oră. Dar fie şi numai pentru panorama nocturnă a cetăţii Kotor, cu fortificaţiile luminate, ar fi meritat oboseala drumului.
Abia a doua zi, după ce am savurat cafeaua la ibric pe terasa din faţa casei de piatră pe care o închiriasem pe muntele de vizavi de Kotor, am putut admira laguna în toată splendoarea ei.

Perla ascunsă a Adriaticii

Imaginează-ţi lacul Vidraru, de câteva ori mai mare, cu apă sărată, brăzdat de bărcuţe, vaporaşe şi chiar de câte-un feribot, şi străjuit de munţi falnici, îmbrăcaţi în măslini, dafini şi smochini – cam aşa arată Boka Kotorska, adică fiordul Kotor, unul dintre cele mai frumoase fiorduri europene şi singurul aflat în afara Scandinaviei.
La poalele munţilor, pe malul apei, se înşiră căsuţe din piatră, cu un etaj, iar pe cele câteva ostroave zăreşti turlele unor biserici, majoritatea ortodoxe. În cel mai îngust şi mai adăpostit loc al văii descoperi şi Kotorul, oraş vechi de mii de ani, cunoscut din vremea ilirilor. După tribul romanic au venit slavii, apoi veneţienii, austroungarii şi, în perioada contemporană, iugoslavii. Acum, Kotorul este în Muntenegru, una dintre cele mai noi ţări din lume. Amestecul arhitectural, lingvistic şi gastronomic e pitoresc şi merită savurat timp de cel puţin o săptămână. Şi cât mai repede, până ce zona nu va fi fost „cotropită“ şi de români. Aceştia se află, deocamdată, la vreo 40 de km distanţă, în oraşul Budva, pe care l-am vizitat într-o seară şi care mi s-a părut a semăna izbitor cu un Eforie ceva mai mare. De aceea
îţi recomand să vizitezi Muntenegru la începutul verii sau toamna, ca să eviţi şi aglomeraţia, şi temperaturile tropicale.

Pe stânci şi pe apă

Golful Kotor e bun pentru baie, pentru parasailing, şi pentru yachting, iar accesul se poate face nu numai pe accidentatul drum de munte pe care am venit eu, ci şi dintr-un drum naţional, de care oraşul e legat printr-un tunel lung de vreo doi kilometri, cu feribotul dinspre Bari şi, desigur, cu iahtul personal sau închiriat (găseşti iahturi de la 350 euro/zi şi până la 50 000 euro pe săptămână). După ce te saturi de peisajul din golf şi de cârciumioarele din Kotor, Dobrota şi Perast, e timpul să ieşi la Adriatică şi să faci o baie sau măcar o plimbare în larg. Apa e limpede, iar peştişorii nu se sfiesc să vină până la mal. Plajă poţi face pe nisip, la Jaz, de exemplu, sau pe terasele săpate în stâncă, la Trsteno sau Ploce.

Încet înapoi

Ca să nu regret prea tare despărţirea de litora-lul muntenegrean, am revenit în România prin Croaţia: drumul de coastă dintre Herceg Novi, trecând pe lângă Dubrovnik şi până la Split, e tare frumos. Oriunde te-ai opri, nu-ţi va părea rău: peisaj de vis, cazare în general bună la toate vilele (pe care scrie SOBE ZIMMER CAMERE) şi scoici delicioase la grătar, pe care le poţi aduna cu mâna ta de pe stâncile din mare. Din Croaţia, m-am abătut şi în Slovenia, ca să văd Postojna, una dintre cele mai frumoase peşteri din Europa, care e atât de mare încât te plimbi prin ea cu trenuleţul. Dar despre minunăţiile Postojnei îţi povestesc cu altă ocazie.
Foto: Shutterstock