Deşi prezenţa femeii în Biserică are un rol extrem de important din punct de vedere religios, există interdicţii cu privire la accesul în lăcaşele de cult. Sunt acestea reale sau pure superstiţii?
Majoritatea celor care merg cu regularitate la biserica suntem noi, femeile. Noi respectăm cu stricteţe ritualurile bisericeşti şi tot noi ducem mai departe, transmiţând, din generaţie în generaţie, puterea credinţei creştine. Suntem urmaşele Sfintei Născătoare, dătătoare de viaţă. În ciuda scrierilor religioase, potrivit cărora, odată botezaţi, suntem cu toţii fiii lui Hristos, barbaţi şi femei deopotriva, tocmai nouă, celor mai înverşunate păstrătoare ale tradiţiilor creştine, ni s-au impus, cu vremea, anumite interdicţii legate de accesul în lăcaşele de închinăciune.
Reguli sau superstiţii?
Reguli sau superstiţii? La un moment dat, mai-marii Bisericii au gasit de cuviinţă că nu avem voie să păşim în lăcaşele de cult în zilele „murdare” ale lunii, când nici să ne împărtăşim, nici să luăm anafura sau apa sfinţită nu ne este permis. Apoi, intrarea în Altar e interzisă cu desăvârşire, încă din primele clipe de viaţă, la botez doar băieţeii fiind închinaţi şi acolo.
Doar călugăriţele au acces în Altar, pentru a aprinde candele şi lumânări şi pentru a face curaţenie. Nouă ne este permis numai la sfinţirea unui lăcaş de cult. Preoţii zilelor noastre, în special cei care încurajează perpetuarea credinţei creştine, sunt mai permisivi. Explicaţia interdicţiei accesului în biserica în perioada menstruaţiei ar fi una cât se poate de simplă.
La vremea când a fost impusa restricţia, femeile nu aveau lenjerie intimă, nici absorbante. Prin urmare, exista posibilitatea murdăririi lăcaşului de închinăciune. Astazi, situaţia este cu totul alta. Cât despre accesul în Altar, unde exista icoana care reprezintă atât barbatul, cât şi femeia, unde Sfânta Fecioara Maria a fost dusa, la vârsta de 3 ani, de arhiereul Zaharia, restricţia rămâne.
Să ne ferim de avaton!
Departe de a fi un blestem, chestiune interzisa prin însăşi natura credinţei, avatonul este o lege menită sa interzica accesul femeii în anumite manastiri ortodoxe. Acesta a fost dat, iniţial, pe pamântul Sfântului Munte Athos, în Grecia, unde salaşluiesc numai calugari bărbaţi. Urmând aceeaşi tradiţie monahala, mai multe manastiri din lume au preluat avatonul, precum Manastirea Frasinei, din judeul Vâlcea, în localitatea cu ironicul nume Muereasca. Aici nu au voie sa intre femei, nu se consuma niciodata carne şi se ţin slujbe de la miezul nopţii până în zori.