O poveste frumoasă pe care trebuie s-o citești de fiecare dată când îți pierzi speranța.
“Un bătrân stătea în fiecare zi în fața blocului pe un scăunel. Le spunea tuturor ce treceau pe acolo că el va sta așa în fiecare zi până îl va vedea pe Dumnezeu.
Într-o zi bătrânul a văzut o fetiță care se juca cu o minge pe strada. La un moment dat, mingea s-a rostogolit spre el. Fetița a venit repede să și-o recupereze.
– Domnule bătrân, vă văd în fiecare zi aici. Ce căutați?
– Cu tot respectul, dumneata stai aici toată ziua și îl aștepți pe Doamne Doamne?
– Da! Vreau să știu, înainte să mor că există Dumnezeu. Am nevoie de un semn.
– Un semn? Domnule bătrân, Doamne Doamne îți dă un semn în fiecare zi când respiri, când miroși florile, când se nasc bebelușii, când râzi, când plângi. Dumnezeu îți dă un semn când bate vântul, când apare curcubeul și când se schimbă anotimpurile. Toate semnele sunt aici. Nu le vezi? Dumnezeu e în mine, e în tine. Ea, el sau ce o fi e aici tot timpul. Mama zice că dacă ești în căutarea unei dovezi că Dumnezeu există, înseamnă că ai închis ochii, pentru că Dumnezeu este în lucrurile simple, Dumnezeu este în tot ce înseamnă viață. Așa zice mama.
– Fată dragă, ești foarte înțeleaptă, dar nu e suficient pentru mine.
Fetița s-a apropiat către bătrân, a pus mânuța pe inima bătrânului și i-a spus:
– Dumnezeu e aici, nu e în cer. Găsește-l pe Dumnezeu în sufletul tău și vei vedea semnele.
Fetița și-a luat mingea și a plecat fugind. Pe drum s-a oprit să miroasă câțiva trandafiri din grădina blocului și a strigat către bătrân:
– Mama zice că dacă ești în căutarea unui semn, înseamnă că ai închis ochii.”