O mămică a împărtășit pe o rețea socială cum a trecut peste a-i spune băiețelului ei cel mare adevărul despre Moș Crăciun.
“Pe când băiatul meu cel mare, Radu avea vreo 6 sau 7 ani am văzut că începe să aibă suspiciuni legate de existența lui Moș Crăciun, așa că am considerat că este gata pentru următorul pas.
L-am luat cu mine la o cafenea. I-am luat o ciocolată caldă și ne-am așezat la masă, spunându-i că trebuie să discutăm ceva foarte serios.
– Anul acesta ai crescut foarte mult. Ai crescut în înălțime și văd că și inima ta a mai crescut.
I-am dat exemple de bună purtare din ultima vreme și l-am lăudat.
– Poate ai observat că sunt mulți oameni costumați ca Moș Crăciun. Poate colegii tăi ți-au spus că Moș Crăciun nu există. Mulți cred asta, dar ei nu sunt gata să devină Moș Crăciuni, dar tu ești. Spune-mi care e cel mai frumos lucru legat de ceea ce face Moș Crăciun? Ce primește Moș Crăciun pentru că e așa de bun cu noi? Prăjiturele și sentimentul acela care îți încălzește inima, cel că a dăruit ceva cuiva. Eu cred că ești gata să fii Moș Crăciun.
– Serios?
– Da!
Radu a fost extrem de fericit. I se părea că ia parte la o misiune secretă. I-am spus că trebuie să observe ce îi lipsește persoanei căruia îi va dărui, să cumpere produsul, să-l împacheteze și să-l livreze fără ca persoana în cauză să bănuiască cine i-a trimis cadoul. I-am găsit “victima”. O vecină mai nesuferită de la etajul 2. E genul de femeie care țipă la copiii care se joacă în fața blocului pentru că fac prea multă gălăgie. Radu a observat că vecina noastră iese în șosete când duce gunoiul, așa că am decis împreună că are nevoie de o pereche de papuci.
Am mers cu el și a ales o pereche de papuci. A împachetat frumos totul și a scris pe un bilețel “Cu dragoste, de la Moș Crăciun”. În seara de ajun, i-a lăsat pachetul pe preșul din fața ușii. A doua zi a fost extrem de bucuros când a văzut-o că poartă papucii de la Moș Crăciun.
I-am reamintit că nimeni nu trebuie să știe că el e Moș Crăciun.
De atunci, în fiecare an, alegem împreună câte o persoană pentru care cumpără câte un cadou. Într-un an, și-a curățat bicicleta și a oferit-o unui coleg de școală mai sărac. Privirea pe care a avut-o acel copil a fost neprețuită, la fel ca privirea mulțumită pe care a avut-o băiatul meu.
Mai târziu, când băiatul cel mic, Vlad a ajuns la șase ani, Radu m-a ajutat să-i spun despre Moș Crăciun. Niciunul dintre ei nu simte că a fost mințit, ci se bucură de secretul lui Moș Crăciun în fiecare an.”