Un băiat de 10 ani și-a crescut singur fratele după ce părinții au plecat în străinătate

08.05.2018, 16:29. Actualizat 08.05.2018, 19:25

Părinții lor au plecat în străinătate la începutul anilor 2000, iar ei au rămas singuri, nu în grija bunicilor, nu în grija altor rude. Au rămas doar ei. Aceasta este povestea lui Cosmin și Adi, doi băieți din Cuza Vodă, un sat din județul Călărași.

Cosmin avea doar 10 ani, iar Adi 6 ani, în momentul în care mama sa a decis că din România nu mai poate să le ofere copiilor ei un trai decent. Atunci a plecat în Spania, la cules de căpșuni, unde lucra la contract, câte trei, patru sau chiar șase luni.

După trei ani, atât mama cât și tatăl lui Cosmin s-au hotărât să plece în Italia și să se stabilească acolo. Cosmin și Adi au rămas în grija unei bone. Irina era și ea un copil, având doar 18 ani. Fata, care locuia la trei case distanță de băieți, a fost nevoită să se mute cu ei pentru a-i putea îngriji cum se cuvine.

„Noi am rămas cu o bonă. Bunicii mamei erau în Bacău, iar cu bunicii tatălui nu am avut o relație foarte bună. Bona era Irina care avea 18 ani, o vecină care stătea la câteva case distanță de noi, stătea cu noi 24 din 24. Eram trei copii. Avea grijă de noi, ne făcea de mâncare. Irina pentru noi a fost practic mamă și tată. Pe Adi îl mai ducea la școală. Se trezea în fiecare dimineață cu două ore mai devreme ca să ne facă de mâncare. Ea a fost îngerul nostru păzitor până pe la 15 ani, când am început eu să îmi dau seama cum stau lucrurile, ce ar trebui să fac”, povestește Cosmin.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Curând a plecat și Irina care și-a urmat propriul curs în viață, întemeindu-și o familie. Atunci Cosmin a preluat întru totul frâiele, devenind „bărbatul” casei. Avea doar 15 ani.

„Am început să gătesc, să calc, să spăl, să fac curat. Așa am rămas eu cu Adi. Mă gândesc că în acel moment aveam 15 ani și 350 euro pe lună să plătesc datoriile. M-a ambiționat gândul că ei (n.r. părinții) sunt acolo și muncesc pentru mine iar eu aici nu trebuie să îi fac de râs. Cel mai mare coșmar al meu era ca mama să nu plece capul în pământ atunci când vorbește despre copilul ei. Am vrut să stea cu capul sus și să spună, au făcut ceva în viață și sunt fericiți”, a spus Cosmin care acum are 25 de ani.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Totuși, el spune că au existat multe momente dificile, fiind și el, la rândul lui, doar un adolescent care își dorea să poată să se distreze cu prietenii lui.

„Mi-a fost greu să îl cresc pe fratele meu. Trebuia să îi pregătesc hainele pentru școală, să îi pregătesc pachetul și nu puteam să ies cu prietenii la distracție. Am avut momente când mi-am dorit să nu fi plecat părinții. Ca atunci când am terminat clasa a 12-a și nu era nimeni. Noi ne-am avut unul pe altul. Eu joc fotbal și îmi doream ca cineva să vină în tribună la meciuri”, a continuat el.

„Am fost nevoit să iau deciziile în viață încă de mic. Îmi era destul de greu. Mă frustra faptul că mama spunea Cosmin, tu ești fratele cel mare, ai grijă de Adi”, susține tânărul.

Cosmin și-a găsit o lume în care se simțea fericit. Acea lume era sportul.

„După ce au plecat ai mei în străinătate, m-am retras în fotbal. Fotbalul m-a ajutat să trec peste momentele mai grele. Când stăteam pe iarba aceea eram cel mai fericit, eram în lumea mea”.

Cum se întâmplă de obicei, lumea din jur a început să îi compătimească pe copii și să îi blameze pe părinții lor. Acest lucru, însă, l-a ambiționat pe Cosmin.

„Oamenii vorbeau că suntem amărâți că au plecat părinții și ne-au abandonat. Pe mine lucrurile acestea m-au ambiționat și m-au făcut să dau peste nas tuturor. De când am intrat în clasa întâi, părinții noștri ne-au implantat în cap: trebuie să faceți o școală primară, un liceu și o facultate, să ajungeți cineva. Crescând de mici împreună am avut tot timpul sentimentul de familie. Când totă lumea pleacă, familia rămâne”, subliniază el.

Cosmin este cel care, atunci când Adi se îmbolnăvea mergea cu el la medic. La ședințele cu părinții tot Cosmin era prezent pentru a putea urmări evoluția fratelui său mai mic.

„După toată perioada asta Adi îmi spune „fratele meu, puterea mea” pentru că tot timpul am fost lângă el și l-am susținut. Am învățat din greșeli. Mă bucur că am reușit să îl cresc pe Adi”, spune Cosmin.

Totuși, tânărul, care acum lucrează la un mare retailer din București, spune că nu ar schimba nimic. Dacă ar putea alege, ar alege aceeași viață, cu toate că nu și-a văzut părinții foarte des, ei reușind să vină în țară foarte rar, „câteodată o dată pe an, câteodată deloc”.

„Mama și tata au ales să ne lase în țară ca să nu ajungem pe câmp, la muncă. Ne-au oferit totul. Noi am fost cei mai importanți pentru ei. Chiar dacă au fost la mii de kilometri distanță, noi i-am simțit aproape. Am comunicat foarte mult. Noi am fost cei mai uniți, cei mai fericiți. Au fost nevoiți să plece. Nu i-am condamnat niciodată pentru asta”, a mai spus el.

„Nu ar trebui să dăm vina pe cineva când greșim un lucru. Eu mă bucur cel mai mult că mama m-a lăsat să iau singur deciziile și m-a lăsat să fac ce vreau cu viața mea”, a precizat Cosmin.

Cât despre Adi, Cosmin este mândru de fratele său mai mic, care în prezent are 21 de ani și este în ultimul an la facultate.

„Adi a terminat liceul și a intrat la Facultatea de Jurnalism din București. A știut de la început ce vrea să facă. El e partea deșteaptă din familie, eu sunt partea practică. El nu știe să facă foarte multe lucruri. În schimb vezi în el un om deschis, deștept, calculat în pași, vezi un om matur, chiar dacă nu știe să schimbe un bec”, a spus Cosmin glumind.

Deși nu a avut părinții aproape în momentele importante din viața lor, Cosmin și Adi au reușit să își termine studiile și să se realizeze atât pe plan profesional, cât și personal. În urmă cu două săptămâni Cosmin s-a căsătorit cu iubirea vieții lui, Laura. Din fericire, de data aceasta, părinții i-au fost alături în cel mai important eveniment din viață.

Povestea celor doi băieți nu este una singulară. Potrivit statisticilor, în 2017, aproximativ 18.500 de copii au rămas singuri în România după ce părinții lor au fost nevoiți să plece să muncească în străinătate.

Citește și: ”M-am măritat cu băiatul din tramvai”

Citește și: Poveste reală: Alcoolul aproape i-a distrus viața, dar internetul i-a readus fericirea

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro