Am ajuns la Copenhaga cu o pofta nebuna de distractie: cinci zile doar ale mele, intr-o evadare in toata puterea cuvantului. Nicio treaba, nicio obligatie, nimeni de care sa am grija. Gandul…
…acestei libertati era destul ca sa ma ameteasca cu o usoara euforie. Asa ca n-am fost un turist cuminte. Nu mi-am cumparat harta orasului. N-am vizitat punctele de atractie.
Despre micuta sirena nu va pot spune decat din auzite ca e… mica! Nu te poti poza cocotat pe ea.
Abia iti ajunge pana la genunchi. Muzeul lui Hans Christian Andersen l-am vazut doar pe dinafara. Iar celebra zona Christiana despre care toata lumea ma intreba „ai fost? ai fost?” nu mi-a trezit nicio curiozitate.
E un freetown, un fel de stat in stat, unde se strang „rebelii” danezi (sau de alte natii) si unde poti cumpara canabis pe strada, ca pe bomboane. Sa fim seriosi!
Rebelii de la mine din cartier imi dau macar un fior de tema cand trec pe langa ei, reusesc sa-mi zbarleasca un pic pielea pe ceafa, ceva… „Rebelii” din Christiana sunt atat de civilizati si de cuminti ca abia daca-ti starnesc un zambet, pentru ca au parul mai lung si hainele mai ciudate.
Singurul lor „protest” consta in graffitiurile de pe ziduri, in zona lor, fireste. In rest, nimanui nu ii trece prin cap sa incalce vreo regula in tara aceea.
Majoritatea cladirilor sunt imbracate intr-o caramida brun-roscata, specifica orasului, care ii dau un aer sobru si destul de anost (as zice eu). Altfel, foarte curat si plin de verdeata. Se spune ca e capitala europeana cu cel mai curat aer si cu ea mai curata apa. Pe care o bei de la robinet!
Cat despre trafic… Ar fi un bun motiv, in sine, sa emigrezi acolo. Atat ca trebuie sa fii foarte atent la biciclisti care sunt peste tot si au, de obicei, prioritate.
Daca nimeresti in Copenhaga iarna sau vara percepi imediat ca esti mult mai la nord ca de obicei.
Vara, daca nu te culci la timp, ai toate sansele sa ratezi nopticica de numai 4-5 ore, in timp ce iarna e exact pe dos. Ziua inseamna doar cateva ore de lumina, in rest becuri si lumanarele. Cum eu am ajuns primavara, n-am sesizat diferentele. Ba mai mult, m-am bucurat de o vreme splendida, cu soare arzator si nici pic de nori.
Chiar daca nu era prea cald, puteai cu usurinta sa te crezi in… Italia! Sora-mea, care mi-a fost si gazda, se minuna si ea. Se pare ca nu gasesti cinci zile consecutive fara ploaie si ceata prin partile acelea. Am banuit ca vremea s-a pliat pe starea mea de exuberanta.
Iluzia c-as fi in Italia, tara mea preferata, mi-a fost accentuata si de locul unde mi-am petrecut majoritatea timpului… adica Tivoli!
Si prin nume, si prin aspect. Ce Christiana… Sa vezi aici stat in stat! Cladiri colorate, fantani arteziene, orgie de flori si toate invartitorile, montagne russe si carusele pe care ti le poti dori! Parcul de distractii din Copenhaga satisface, garantat, toate fanteziile in materie de distractie.
Platesti intrarea 85 de coroane, si „marele tur” de 200 de coroane, adica in total 160 de lei. Pare mult, dar gandeste-te ca daca nu-ti iei „marele tur” trebuie sa platesti 60 de coroane la fiecare masinarie, de fiecare data. Asa, platesti de la inceput, iti prind de mana o bratara si te dai in toate, de cate ori vrei tu!
Eu, marturisesc, am abuzat. M-am dat de cate 3-4 ori la rand in fiecare masinarie. Si nu erau jucarii… Imagineaza-ti un turn unde esti ridicat cam pana la etajul 10 si apoi lasat sa cazi in gol.
Da, da, aceeasi treaba ca si-n Prater, Austria, numai ca mai inalta! Sau un carusel, de altfel destul de obisnuit, doar ca te invarte pana mai sus de 10 etaje. Nu pot, deci, sa spun ca n-am vazut Copenhaga. Am vazut-o 360 de grade, de la o inaltime ametitoare…
Cat despre caracatite, montagne russe si invartitori, dupa cateva ture esti ca si drogat, fara nicio substanta din aceea de la Christiana. Exista si variantele soft, pentru copii, si teatru in aer liber, si restaurante, si magazine… Sa te tot distrezi!
Foto: Northfoto