Aproape în fiecare zi apare un gadget nou, iar lumea întreagă reacţionează. Într-un fel, trăim un Ev Mediu accelerat, în care inventatorul eretic de azi poate fi guru al comunicării mâine.
Scepticii de modă veche
Obiectele de care ne servim azi sunt pentru unii parte a peisajului banal de fiecare zi, în vreme ce pentru alţii sunt o sursă de mirare şi chiar de temeri. Bunica mea a privit aparatul de curăţat cartofi cu ostilitate până când a descoperit că acesta îndepărtează mai puţin miez de cartof decât cuţitul normal. Despre mixer, blender, robot de bucătărie, mp3 player, dvd player sau laptop, numai de bine, dar de la distanţă. Bunica se fereşte să le atingă, de teama de a se accidenta sau de a le strica.
De aceea, este mereu o mică bucurie pentru mine să o învăţ să se folosească de câte una dintre „drăcovenii”. Atunci când probează ea însăşi ce poate să facă telefonul mobil pentru ea sau când află că e mai ieftin să vorbeşti pe messenger, tehnologia încetează să mai fie „lucrarea Satanei” şi devine ce e pentru noi ceilalţi, un instrument care uşurează viaţa.
Tehno-pesimiştii
Mai este şi categoria celor care cred că pe măsură ce înaintăm în timp, lumea se „strică de cap” şi nimic nu mai e cum era pe vremuri. Pentru aceştia, cozonacul nu e cozonac dacă nu-ţi dai duhul frământându-l, fiindcă „degeaba, nu face robotul de bucătărie ce face omul”. Cât despre ecrane cu plasmă, dvd-uri, blu ray, Playstation şi X-Box… sunt vicii la fel de condamnabile ca drogurile sau alcoolul, pentru că produc plăceri multe, mari şi puţin costisitoare în timp, ceea ce generaţiei care nu vedea filme decât plătind bilet la cinematograf i se poate părea pur desfrâu.
Neo-paranoicii
Există o mulţime de grupuri, chiar şi la noi în România, care se declară ostile tehnologiei şi văd în aceasta fie semne ale venirii Antichristului, fie unelte ale unor conspiraţii mondiale. Eu îmi amintesc fluturaşii care circulau în anii 90, care ne preveneau că dacă ne cumpărăm şi folosim cuptoare cu microunde, vom face cancer şi ne vor cădea diverse părţi ale corpului dragi nouă.
Asta în condiţiile în care în Occident, cuptorul cu microunde se folosea deja la scară largă de cel puţin 20 de ani. Imediat după Revoluţie, aparatele video erau, tot conform respectivelor publicaţii-manifest, instrumente de manipulare prin care conspiraţia planetară ne schimba undele cerebrale şi ne transforma în oiţe ascultătoare.
Aceste grupuri prosperă şi azi, găsind mereu teme de combătut: ba virusul Y2K, ba paşapoartele biometrice sau, un adagiu vechi, dar periodic reinventat, cardurile de debit, credit… chiar şi cele de fidelitate de la farmacii sau magazinul de cosmetice! Ironic, unii preşedinţi şi activişti ai acestor grupuri au conturi pe Facebook, unde îşi actualizează statusurile cu mesaje apocaliptice.
Reţelele însingurării
În sociologie şi psihologie e o modă aproape ca fiecare autor de carte sau absolvent de doctorat să aloce măcar un capitol, dacă nu o carte întreagă, influenţei pe care o au reţelele sociale online şi suporturile acestora (telefoane mobile, i-phone-uri, laptopuri etc.).
Nimic nu se mai întâmplă fără să fie promovat pe cel puţin o astfel de reţea, iar unii sociologi văd în aceasta sfârşitul societăţii umane aşa cum o ştim, prevăzând un viitor sumbru şi solitar pentru noi toţi. Separat, nu colectiv.
Mama ura internetul, convinsă fiind şi ea să este o invenţie satanică, deoarece nu înţelegea ce naiba fac eu online toată ziua. Acum a descoperit serialele coreene şi nu se dezlipeşte de calculator, nemaicontenind să se minuneze. Brusc, internetul s-a reabilitat!
Personal, ador tehnologia şi mă întreb mereu ce lucruri noi va mai putea să facă în locul meu. Mă topesc după ustensilele de bucătărie, care îmi asigură succese gastronomice în serie, îmi ador mp3 playerul, care face suportabile drumurile lungi prin Bucureşti şi îi duc dorul calculatorului dacă stau offline o zi. Nu tehnologia ridică ziduri de netrecut între noi, ci atitudinile noastre diferite faţă de ea. Sper doar ca peste ani să fiu şi o bunicuţă la fel de branşată la noutăţi.
Tu ce crezi? Tehnologia ne complică vieţile, ne fură sufletele sau ne ajută să avem mai mult timp pentru noi?
Foto: Shutterstock