Când aud ca au o boala, multi cad în depresie. Larisa este însa un model de forta, cu o pofta de viata de invidiat, desi sufera de o maladie fara leac.
„Îmi place iarna. De fapt, o iubesc! Peisajul alb, inundat de zapada alba, cristalina şi rece e splendid. Poate ca datorez aceste sentimente faptului ca am venit pe lume într-o zi de iarna, friguroasa, cu fulgi de nea plutind în aer. Însa, pe de alta parte, am simţit, înca din acea zi, caldura celor dragi, iubirea cu care am fost învaluita în familie.
Traind între vara şi iarna
Prima zi de iarna pe care am simţit-o cu adevarat în viaţa mea a fost la 10 ani. Atunci am primit un diagnostic sumbru: boala Charcot Marie Tooth. Pe atunci nu înţelegeam prea multe, dar cu trecerea timpului, atrofi – erea muşchilor şi a nervilor, multitudinea de consultaţii şi internari în spital m-au facut sa-mi dau seama cu adevarat despre ce se întâmpla.
Cu toate astea, nu pot sa nu-mi recunosc dragostea şi faţa de vara. Înca de când eram micuţa, ma întrebam cum pot fi aceste doua anotimpuri atât de diferite şi, totodata, atât de frumoase. Dar, cu trecerea anilor, mi-am dat seama ca aşa e viaţa: cu zile lungi, calduroase, senine şi pline de bucurii precum cele de vara, însa şi de zile reci, întunecate, dar pline de speranţa, cum sunt cele ale iernii.
Tic-tac, timpul trece
Boala de care sufar nu are leac. Este o boala genetica şi debuteaza, de obicei, în copilarie. Se manifesta prin atrofi erea musculaturii şi prin scaderea capacitaţii de a duce o viaţa normala. Tratamentele sunt menite doar sa alunge durerile cumplite şi sa încetineasca evoluţia bolii. Pentru mine, viaţa e o permanenta lupta. Aşa cum ceasul anunţa trecerea clipelor prin „tic-tac” necontenit, în cazul meu, „tic” e un pas înainte, iar „tac”, un pas înapoi.
Chiar daca îmi doresc sa fac multe lucruri şi sa merg înainte, de cele mai multe ori, boala îmi pune piedici. Este o lupta grea, însa eu încerc sa privesc doar partea buna a vieţii. Am 24 de ani, sunt fericita, în ciuda suferinţei, şi am curajul de a înfrunta orice obstacol. Am alaturi o familie extraordinara, oameni dragi, care ma sprijina necontenit. şi mulţumesc Cerului pentru toţi fulgii de nea şi pentru toate razele de soare pe care mi le-a oferit pâna acum. Caci, prin rugaciune şi credinţa în Dumnezeu, gasesc puterea de a merge înainte, fiindca am un milion de motive sa iubesc viaţa şi s-o traiesc din plin.”
Foto: Shutterstock