Spune despre ea că are ADHD cromatic. Află povestea artistei urbane SeReBe

28.06.2018, 16:44. Actualizat 28.06.2018, 17:16

¨Multilateral colorată, Serebe este o artistă din București a cărei imaginație nu încape pe un singur suport. Pictează și desenează pe pereți, pietre, haine, pânze sau foi de calc. Are un stil foarte ușor de identificat, căruia i se poate spune generic 'Bob'. Ilustrează un personaj căruia i-a construit o lume întreagă în care încap pisici, monștri închipuiți și alte ființe imaginare. Serebe suferă de ADHD cromatic și conține atât de multe lumi, încât nu vine la pachet cu contraindicații.¨ Acesta a fost conceptul expoziţiei găzduite de Urban Collectors în urmă cu vreo doi ani, în cadrul căreia am cunoscut-o pentru prima dată pe artista urbană SeReBE. Cu această ocazie am aflat că pe lângă ilustraţii, pictură pe sticlă, pe tricouri sau pantofi, SeReBe este una dintre puţinele artiste din România care realizează şi desene murale. Am stat de vorbă cu ea ca să îi aflu povestea.

Care este prima ta amintire legată de desen?

SeRebe: Când eram mini me, obişnuiam să merg cu bunicii la ţară în vacanţa de vară. Maia, bunica mea, îmi punea la dispoziţie hârtii şi creioane şi mă îndemna să îi fac mamei desene pe care să i le dăruiesc la următoarea vizită. Primul desen pe care i-l făceam era o prinţesă. Îmi amintesc că mă uitam la hârtie cu ochii întredeschişi şi absolut de fiecare dată începeam cu două U-uri. Capul şi rochia de bal, urmate de părul care era aproape mereu ciufulit, apoi braţele care semănau cu un fular deşirat şi, în cele din urmă, picioarele. Da, picioarele erau o reală problemă pentru că de cele mai multe ori le dispuneam total anapoda sub rochie. Prinţesele mele erau crăcănate. Eram conştientă de greşeală şi încercam să dreg problema desenând încă 2-3 seturi de picioare, în speranţa că mama va crede că nu sunt decât terminaţia din dantelă a rochiei.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Cum te-ai apucat de desenat?

SeRebe: Am crescut într-o familie de arhitecţi şi pot spune că m-am simţit atrasă de lumea artei încă de la o vârstă foarte fragedă. Totuşi, am fost descurajată de volumul de lucru pe care ei îl aveau şi mi-am promis să încerc o abordare care să îmi permită o libertate mai mare. Mi-ar fi plăcut să urmez UNATC-ul, să fiu actriţă de film sau de teatru. Asta era a II-a cea mai preferată activitate a mea, făceam filme prin casă cu sora mea şi prezentam mobilierul. Cine urmărea filmările nu avea voie să râdă că se lăsa cu plâns. Acum sunt grafician cu acte în regulă. Când eram mică aveam în jurul meu toate uneltele necesare: hârtie, pereţi, afişe şi tablouri. Ce prindeam, măzgăleam. Obişnuiam să scriu prin casă 3+3, 2×2 ş.a.m.d. în aşa fel încât să nu sară în ochi, să se integreze în context. Mama zice că am început pe la 3 ani. Asta înseamnă că desenez de 28 de ani!

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Ce te inspiră?

SeRebe: Cartoons for life. Nu concep să desenez fără să aud ceva pe fundal, de cele mai multe ori mă uit la South Park, Family Guy, Rick and Morty. Dacă vreau să desenez ceva mai ciudat/dubios îmi pun un film de groază. Am observat că desenez cu spor atunci când mă înspăimântă ceva. Îi apreciez pe Banksy, Phlegm, Millo şi lista poate continua la infinit.

Ştiu că foloseşti tehnică mixtă şi desenezi pe medii diferite. Pe ce îţi place să desenezi cel mai mult?

SeRebe: Da, tehnica mixtă am descoperit-o prin liceu şi de atunci nu mă dezic. Îmi place foarte mult să lucrez în acrilic şi marker, mi se pare că nu am limite. Am un atelier chiar acasă, unde am “sacrificat” o cameră. Este micul meu sanctuar colorat şi dezordonat. Obişnuiam să pictez foarte mult pe pânză şi hârtie, dar în ultima perioadă am lucrat doar digital. Mi-am luat o tabletă nouă care mi-a deschis un apetit nebun de desen. Ce îmi place cel mai mult la desenele digitale este că nu se termină niciodată materialele şi uneltele sunt infinite. Inspiraţie să fie.

Care a fost cel mai amplu proiect în care te-ai implicat?

SeRebe: Prima mea expoziţie solo “Meet BoB”, făcută la Atelierul de productie, a fost cel mai amplu proiect al meu. Am avut la dispoziţie tot etajul şi undeva în jurul a două săptămâni să o pregătesc. Chiar dacă o parte din tablouri erau gata făcute, am avut foarte mult de lucru să umplu spaţiul. Am avut noroc cu gazdele care au fost super supportive şi mi-au dat mână liberă la pictat pereti şi piese de mobilier. Am petrecut destul de multe nopţi albe acolo.

Toate expoziţiile pe care le-am avut până acum au reprezentat o nouă treaptă pentru mine. Îmi place să cred că au fost din ce în ce mai complete, colorate şi închegate. La fiecare expoziţie încerc să dau din ce în ce mai mult. Dacă norocul este de partea mea şi mi se arată spaţiul la care visez, le promit celor care mă urmăresc o mare surpriză. Vă spun atât: în maxim un an ne vedem la cea mai complexă, colorată şi distractivă expoziţie a mea de până acum.

Reuşeşti să trăieşti doar din artă sau îţi suplimentezi veniturile şi din altfel de activităţi?

SeRebe: Mă întreţin strict din ceea ce desenez. Din ilustraţii, lucrări grafice, tablouri, dar şi din accesorii, tricouri & co. Fac ceea ce îmi place şi, mai mult de atât, văd că nu îmi place doar mie, aşa că mă declar fericită. Nu am avut piedici de-a lungul traseului meu profesional, am avut parte de oameni deosebiţi care m-au încurajat mereu şi mi-au fost alături de fiecare dată când am avut nevoie. Mişcarea de artă urbană din România este într-o continuă creştere şi este incredibil cât de mulţi artişti talentaţi apar. Nu poate decât să mă bucure treaba asta şi să sper că, uşor-uşor, o să văd cât mai multe murale în ţară.

Care este evenimentul artistic la care ţi-a plăcut cel mai mult să participi?

SeRebe: Acum câteva luni am avut plăcerea să vizitez pentru prima oară oraşul Iaşi, unde am cunoscut o mulţime de artişti talentaţi. Am fost profund impresionată de proiectul realizat de cei de acolo, Hubrica. Look it up! Pentru două zile ne-am strâns din toată ţara şi am desenat interiorul unei hale uriaşe care găzduieşte evenimente culturale şi nu numai. O mişcare impresionantă demnă nu de un premiu, ci de o duzină. Este un proiect care s-a desfăşurat de-a lungul mai multor ediţii şi se aude că vor mai urma şi altele, pereţii încă nu s-au epuizat. Dacă ajungeţi pe acolo, aruncaţi o privire pe peretele barului şi trimiteţi-mi un selfie.

Ce înseamnă Serebe, cum ţi-ai ales numele acesta de artistă?

SeRebe: Acum mult timp, înaintea erei noastre, când am avut şi eu acces la internet mi-am făcut o adresa de mail. Ei bine, adresa la care mă gândisem eu era deja luată. După nenumărate încercări am ajuns la concluzia că mai bine încerc ceva fresh, original şi stupid de dubios. Aşa s-a născut prima mea adresă de mail scufita.rosie.barfeste@yahoo, care m-a ajutat peste câţiva ani să îmi “botez” latura artistică cu SeReBe. Sigur, înainte de asta am încercat mai multe pseudonime: jeleu, jeleuelej, wasp– şi pocpoc. Dar varianta care s-a lipit de mine cel mai bine a fost SeReBe şi nu dă semne să se uzeze prea curând.

Unde găsim lucrările tale şi cum putem achiziţiona desenele făcute de tine?

SeRebe: În mare parte, lucrările mele sunt prin casele prietenilor şi clienţilor. De-a lungul timpului le-am avut expuse prin diverse cafenele, pub-uri şi galerii, dar în momentul de faţă toate tablourile disponibile sunt la mine în atelier, iar cei care vor sa achiziţioneze o lucrare semnată de mine de obicei îmi calca pragul. Cei care nu mă cunosc sau care nu ştiu cum să dea de mine, mă pot găsi pe Facebook, Instagram şi pe site-ul personal www.serebe.ro.

Sursă foto: Facebook SeReBe