”Căsnicia este o relație în care una din cele două persoane are întotdeauna dreptate, iar cealaltă este soțul”, spune, cu mult umor, o vorbă. Tâlcul acestei zicale însă ascunde un adevăr destul de supărător: faptul că, întotdeauna, într-o relație există un abuzat și un abuzator.O femeie a povestit modul în care și-a ”terorizat” soțul ani de zile, cicălindu-l, reproșându-i, printre altele, faptul că niciodată acesta nu reușește să se ridice la nivelul așteptărilor ei, cel puțin în ceea ce privește îndatoririle domestice. Iar în această situație, se poate spune, se regăsesc multe dintre femei. Nu vorbim acum despre relațiile cu multe alte probleme, ci de cele în care majoritatea certurilor, atunci când au loc, se produc din cauză că el nu a cumpărat ce trebuie sau nu a spălat bine farfuria ori furculița.În cele ce urmează vă prezentăm mărturia unei femei care recunoaște faptul că deseori a exagerat cu criticile la adresa soțului ei, considerând că a avut un comportament ”abuziv”.”Mi-am dat seama de asta în momentul în care l-am trimis să cumpere carne pentru hamburger. Am realizat că a luat un produs cu 70 la sută carne și 30 la sută grăsime. ”Ce e asta?”, l-am întrebat. ”Carne pentru hamburger”, mi-a răspuns vizibil încurcat. ”Nu ai luat ce trebuie”, i-a spus. ”Nu? Trebuia să iau de la alt producător?”, a întrebat el, tot nedumerit. ”Nu. Nu înțelegi esențialul. Ai luat carne cu 30 la sută grăsime și trebuia să iei cu 20 la sută grăsime”, i-am replicat.Citește și: A vrut să-și facă geloasă fosta iubită. Răspunsul ei a devenit viralA început să râdă: ”Asta era? Credeam că am încurcat ceva rău de tot”, mi-a spus amuzat. Atunci am început să mă iau de el, i-am spus că nu este prea inteligent. De ce nu se gândește la opțiuni mai sănătoase? Măcar s-a deranjat să citească etichetele? De ce nu mă pot baza pe el cu nimic? Chiar trebuie să spun clar tot ce vreau, în cel mai mic detaliu, ca el să priceapă? Cum de nu a observat, de-a lungul anilor, când eu faceam cumpărături, ce fel de produse cumpăram? Chiar nu este atent la nimic din ceea ce eu fac?Iar el mi-a răspuns, la fel de senin: „Nu cred că este așa mare lucru. O să iau ce trebuie data viitoare”. Și atunci am văzut pe fața lui o expresie pe care o văd des în ultimii ani, după o astfel de discuție. Era o combinație de demoralizare și resemnare. Avea aceeași față pe care o face fiul nostru când este certat. Atunci mi-am dat seama. ”De ce fac asta? Nu sunt mama lui”. Brusc, m-am simțit oribil. Eram stânjenită de ceea ce făcusem. Avea dreptate. Nu era ceva din care să fac atâta caz. Iar eu făceam exact asta. Și totul din cauza unei pungi de carne pentru hamburger pe care eu îl trimisesem să o ia de la supermarket. Și nici măcar nu îi dădusem toate detaliile, clar. Atunci mi-am dat seama de tot și am zis: ”Da. Cred că o să pregătesc cina cu ce am”.Mi-am dat seama că asta se întâmpla de ani buni. De ce făceam asta? Cum mă ajuta pe mine dacă îmi subestimam constant soțul? Bărbatul ăsta îmi este partener pe viață. Este tatăl copiilor mei. Este omul alături de care vreau să îmbătrânesc. De ce fac acest lucru de care toate femeile sunt acuzate și încerc să schimb la el fiecare chestie pe care încearcă să o facă? Este clar că nu obțin nimic. De ce mă aștept ca el să își amintească chiar fiecare lucru mărunt? De când felul în care fac eu lucrurile a devenit singurul mod în care trebuie să se procedeze? De când este bine ca eu să-l corectez pe el în tot ceea ce face și să-i țin perdici de parcă cine știe cu ce a greșit? Iar el ce are de câștigat din asta? Cu siguranță nu spune: ”Ce mă bucur că ea este aici și mă corectează”. De când am avut această revelație am început să mă abțin atunci când am pornirea de a-l cicăli. Nu sunt consecventă 100%, dar știu că sunt pe drumul cel bun. Și am văzut că această mică schimbare ne-a îmbunătățit relația. Suntem mai relaxați și ne înțelegem mai bine. Am început să accept chiar că modul în care proecdează el poate fi chiar o variantă mai bună decât a mea”, a scris femeia celor de la auntyacid.com.Foto: 123rf.com