Evul Mediu a fost o perioadă neagră pentru toate ştiinţele, atunci când misticismul religios şi practicile „băbeşti” erau principalele metode de tratare a afecţiunilor cunoscute. Iată câteva dintre cele mai neeficiente tratamente medicale din Evul Mediu, care nu numai că nu vindecau pacienţii, dar chiar le făceau rău în unele situaţii.

Scosul sângelui: leac pentru majoritatea suferinţelor

În Evul Mediu, cunoştinţele medicale erau puţine şi, de multe ori, total greşite. Astfel, apa era considerată cauza multor boli şi spălatul era aproape interzis dacă îţi doreai să fii sănătos.
În plus, doctorii din Evul Mediu puneau lipitori şi tăiau cu cuţite nesterilizate pacienţii, deoarece credinţa generalizată era că tot răul (de la dureri de cap, dureri menstruale, infecţii, dureri de orice fel, chiar şi în scop preventiv).
Uneori, reducerea volumului de sânge putea dăuna pacientului dacă acesta suferea de tensiune arterială mică (leşin), infecţii (tăieturile cauzau suprainfectare, sau adăugau infecţii noi şi microbi în organismul deja slăbit) sau boli care nu aveau nicio legătură cu sângele.
Citeşte şi ORIBIL: Metode scârboase de tortură din Evul Mediu

Otrăvuri în loc de anestezic sau tonic

În Evul mediu, otrava era metoda cea mai la îndemână pentru a scăpa de duşmani, a-ţi curma viaţa, a anestezia un pacient sau….pentru tonifierea organismului.
Nu este o glumă, multe otrăvuri periculoase erau folosite pentru a alina suferinţa celor supuşi unor operaţii (deşi pacienţii erau adesea îmbătaţi în prealabil pentru a nu simţi durerea). În plus, anumite otrăvuri „uşoare”, în concentraţii mici erau servite drept tonic pentru organism şi imunitate.
Deseori, farmaciştii (care vindeau si otrăvuri pentru şobolani şi leacuri pentru gută şi poţiuni pentru dragoste) greşeau concentraţiile şi rezultatul era catastrofal sau chiar motal.
Citeşte mai departe şi vezi ce alte tratamente medicale ciudate şi şocante se foloseau în Evul Mediu, deşi nu ajutau bolnavii prea mult, pe pagina următoare.