În fiecare an, creștinii îi sărbătoresc pe Sfinții Petru și Pavel în data de 29 iunie. În cultura populară, sărbătoarea mai este cunoscută și sub denumirea de „Sânpetru”.
Apostolii Petru și Pavel sunt sărbătoriți împreună pentru că au murit în aceeași zi de 29 iunie a anului 67, la Roma, din ordinul împăratului roman Nero.
Postul sfinților Petru și Pavel
Sfinții Petru și Pavel sunt cinstiți de Biserica Ortodoxă printr-un post special, în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a întreprinde acte mai importante. Anul acesta va fi în perioada 22 – 28 iunie.
Acest post nu are o dată fixă, el fiind legat de sărbătoarea Învierii Domnului. Începe întotodeauna în prima duminică după Rusalii. Se scurtează sau se renunță la această perioadă de post dacă Paștele este stabilit mai târziu și sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh pică după cea a apostolilor. Pentru a afla durata Postului Sânpetrului, se calculează câte zile sunt de la data Învierii (inclusiv) din anul respectiv până la 3 mai.
În popor, sărbătoarea se numește „Sânpetru de vară” și marchează atât mizeul verii agrare, cât și perioada secerișului.
Sfinții Petru şi Pavel sunt consideraţi discipolii lui Iisus care au contribuit cel mai mult la răspândirea creştinismului în lume. În cinstea lor, se ține post timp de o săptămână, mai exact până în data de 28 iunie.
Cine au fost sfinții apostoli Petru și Pavel
Sfântul Petru a fost fratele apostolului Andrei, de origine din Bethsaida. Numele său iudeu era Simon, însă Iisus i-a spus Chifa (piatră). Când și-a început activitatea publică, Petru era căsătorit și locuia împreună cu soacra sa. Adeseori, el a devenit purtător de cuvânt al celorlalți apostoli, însă este și cel care s-a lepădat de Hristos când a fost prins pentru a fi răstignit.
El este printre primii ucenici care au sosit la mormântul Mântuitorului, după ce femeile au anunțat Învierea Sa, iar după Înălțarea la cer devine coducător al apostolilor și este primul care săvârșește o minune în numele lui Iisus. Sfântul Petru a murit la Roma, răstignit pe cruce, cu capul în jos.
Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, în Iudeea şi în Antiohia, unde membrii Bisericii s-au numit pentru prima dată creştini. Apoi în Pont, Galatia, Capadocia, Asia Mică, Bitinia. Conform tradiţiei, Petru a ajuns la Roma, unde a format Biserica de acolo.
Sfântul Pavel, care s-a născut într-o familie de evrei și a primit numele Saul, a fost originar din Tarsul Ciliciei și a fost elevul învățatului Gamaliei. Pavel a locuit în Tars și a luptat împotriva creștinilor. Mai mult, el a participat la uciderea arhidiaconului Ștefan. Pe calea Damascului i s-a arătat Iisus care l-a mustrat: „Saule, Saule, de ce mă prigonești?”. În acel moment s-a convertit și a primit botezul de la Anania, episcopul Damascului. S-a alăturat apostolilor după Înălţarea Domnului la cer şi Pogorârea Duhului Sfânt.
Sfântul Pavel a scris 14 epistole care se găsesc în Sfânta Scriptură și a avut trei mari călătorii misionare. El a fost decapitat în anul 67, la porunca împăratului Nero.
Legenda lui Sânpetru
Conform credinței populare, pe vremuri, când oamenii erau foarte credincioși, Sânpetru de Vară era o divinitate celestă ce umbla prin lume singur sau însoțit de Dumnezeu, care îl consulta uneori înainte să ia o decizie. O altă poveste spune că era de fapt un țăran obișnuit, preocupat de agricultură și creșterea animalelor, potrivit românialiberă.ro.
Pentru că a fost credincios, harnic și un bun povățuitor, Dumnezeu i-ar fi încredințat în ceruri porțile și cheile Raiului. Se spune că la ceas de mare sărbătoare, când bate miezul nopții și cerurile se deschid pentru o clipă, Sânpetru poate fi văzut la masa împărătească, în dreapta Tatălui.
Sfântul Petru ar fi și cel care are putere asupra ploilor, căldurii și grindinei, pe care o mărunțește înainte să o arunce pe pământ, pentru a nu afecta prea mult oamenii.
Rugăciunea Sfinților Petru și Pavel!
Se spune că este bine să rostim rugăciunea Sfinților Petru și Pavel în perioada postului care precede sărbătoarea, pentru liniștirea minții și a sufletului, curățarea de păcate și vindecarea de boli.
“Pe Voi, Apostoli slăviți ai Lui Iisus, Mântuitorul v-a rânduit să fiți stâlpi ai Bisericii pe care a întemeiat-o. La Voi ne rugăm, când osânda unei judecăți nedrepte se abate asupra vieții noastre, să-i îndepărtați pe farisei din drumul nostru, luându-le cheile puterii, iar cuvântul lor să nu fie lucrător împotriva noastră.
Acolo, în împărăția lui Dumnezeu, va bucurați de vederea Lui în slavă cerească. De Acolo, priviți spre Biserica lui Hristos care călăuzește popoarele, pentru că ele să vadă lumina Evangheliei și să nu rătăcească drumul care duce la izvoarele tămăduitoare ale harului.
Ne închinăm Vouă, să-L rugați pe Mântuitorul nostru să-i lumineze și să-i apere de orice necaz și boală pe episcopi, pe preoți și întregul popor creștin.
Rugați-L pe Domnul secerișului să trimită lucrători sârguincioși în ogorul Tău, pentru că toți oamenii de bunăcredință să aibă parte de binefacerile pe care le primim de la Dumnezeu prin Sfânta Biserica.”
Tradiții și obiceiuri de sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel
În ziua de 29 iunie, oamenii dau de pomană pentru sufletele celor morți, sărbătoare cunoscută și sub numele de „Moșii de Sânpetru”. Femeile împart oale cu apă, pentru ca cei morţi să aibă ce bea pe lumea cealaltă. Tot în această zi oamenii au voie să lucreaze orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi.
De asemenea, femeile dau de pomană şi vase cu vin, lapte şi mâncare gătită, vase care se împodobesc deseori cu flori şi cireşe. Se spune că nu e îngăduit nici unei femei să mănânce mere până în această zi, fiindcă altfel îi supăra pe morţi.
În această zi se duc la biserica mere, zarzăre, coliva, colaci iar cine are şi puţină miere în faguri. Până în această zi nu se scutură merii. Se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.
Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc.