Scrisoarea mamei a trei băieți către soacra ei

.

A trebui să îmi țin băieții în brațe și să le spun că mamaia lor a murit. Nu părea posibil, trebuia să mai stai cu ei, să îi vezi la majorat, la absolvirea facultății, la nunta lor. Ei și-au pierdut bunica mult prea devreme. Nu erau pregătiți pentru asta.

În toți anii în care m-am plâns că îi răsfeți nu m-am gândit cât de mult îi iubești. Și cum le arătai asta. Cum le găteai. Ce cadouri le dădeai. Dulciurile. Prezența ta. Iubirea ta de bunică nu avea limite. Inima, casa ta, vorbele tale erau dragoste pură.

Știu că e prea târziu pentru regrete și știu că am greșit. Am interpretat greșit generozitatea ta.

Citește și Ce i-a făcut o soacră nurorii sale e de neiertat!

Băieții mei îți simt lipsa. Nu simt lipsa meselor tale sau a dulciurilor. Simt lipsa ta. Simt lipsa îmbrățișărilor tale.

Dacă am vorbi cel puțin o dată, ți-aș spune că mi-aș dori să fii aici, lângă ei. Dar, cu cât îmi doresc mai mult să fii aici, cu atât îmi dau seama că nu ai plecat niciodată de lângă ei.

Acum înțeleg și îți sunt veșnic recunoscătoare.”

Sursa foto: 123rf

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton