Sărbătoare: Datini şi superstiţii de Sfânta Maria

14.08.2012, 07:02.

În biserici, de Sântămaria Mare, credincioşii împodobesc cu flori icoanele Fecioarei
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este unul din cele mai importante evenimente creştineşti de peste an. Pe lângă semnificaţia ei religioasă, sărbătoarea este un prilej de a aduce la lumină datini mai puţin cunoscute, care se păstrează din moşi- strămoşi, chiar şi în zilele noastre.
Data de 15 august este una încărcată de simboluri, e o zi în care creştinătatea prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului. În această zi mare se mai sărbătoreşte preamărirea şi nespusa iubire de oameni pe care Dumnezeu a arătat-o. După înscrisurile din vechime, se spune că la moartea Sfintei Maria casa i-ar fi fost înconjurată de o lumină puternică, iar Iisus Hristos, împreună cu îngerii şi arhanghelii, ar fi coborât din ceruri şi ar fi condus cu alai sufletul Maicii Sale. Tot din popor izvorăşte o legendă potrivit căreia, înainte de a pleca de pe pământ, Fecioara Maria şi-ar fi luat rămas bun de la plante, de la animale, de la toată suflarea. Abia după ce sufletul i s-a înălţat la cer, trupul i-a fost înmormântat în satul Ghetsimani, după dorinţa ei, iar mormântul i-a fost păzit, zile în şir, de către apostoli. Ajuns mai târziu la Ierusalim, Toma Necredinciosul i-a rugat pe apostoli să deschidă mormântul, pentru a o vedea pe Maica Domnului pentru ultima oară. După îndelungi rugăminţi, dorinţa i-a fost îndeplinită. Numai că mormântul era gol. Probabil că Iisus nu a vrut să lase trupul Maicii Sale să putrezească laolaltă cu muritorii de rând.
Gura străbunilor adevăr grăieşte?
Fecioara Maria se regăseşte în credinţa populară în două ipostaze de prim rang: Sântamaria Mare, pe 15 august şi Sântamaria Mică, pe 8 septembrie. Adormirea Maicii Domnului este o dată cu atât mai importantă cu cât face trecerea de la vară la toamnă şi deschide sezonul nunţilor după post, al târgurilor şi iarmaroacelor, al praznicelor şi al lucrărilor agricole de toamnă. Tot acum se încheie şi „văratul oilor” la munte. Ţăranii sunt convinşi că perioada dintre cele două Sântămării este timpul optim pentru semănături. Şi asta pentru că Sfânta Fecioară Maria e cea mai îndrăgită figură religioasă feminină, invocată dintotdeauna de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru uşurarea naşterii, de păgubiţi pentru prinderea hoţilor, de descântătoare pentru vindecarea bolilor. Din popor se ştie că Fecioara Maria a venit pe lume în mod miraculos. Părinţii ei, Ioachim şi Ana, erau huliţi pentru că nu aveau copii. Se spune că numai rugăciunile i-au ajutat să devină părinţi. Dar se mai spune şi că Ana ar fi rămas însărcinată mirosind o floare de păr, de unde şi vorba „copil din flori”, folosită azi pentru naşterea copiilor nelegitimi.
De la lume adunate…
Născătoarea de Dumnezeu este protectoarea sărmanilor, a celor aflaţi în suferinţă şi a copiilor. Se crede că li se arată în vis celor aflaţi în impas şi îi sfătuieşte să aleagă calea cea bună. Ea iubeşte atât de mult oamenii, încât l-a convins pe Dumnezeu să transforme fuioarele, care se dau de Bobotează, într-un mare năvod pe care îl trece de 3 ori prin iad, înaintea Judecăţii de Apoi, dându-le şansa sufletelor aflate acolo să se prindă de el şi să se salveze. Dar ce face lumea şi azi, în această zi sfântă, în afara respectării tradiţiei religioase?
De Sântamaria Mare se culeg plante ce urmează a fi aşezate sub icoana Maicii Domnului, la biserică, şi capătă astfel puteri tămăduitoare.
Acum se dau de poma-nă fructe, în special struguri şi prune, pentru sufletele celor plecaţi din astă lume.
În Moldova, ziua Adormirii Maicii Domnului este considerată o zi a pomenirii morţilor. Nu e o zi de distracţie, sărbătorirea celor care poartă numele Fecioarei fiind rezervată pentru data de 8 septembrie, data naşterii Preacuratei.
Doftoroaiele adună ultimele plante de leac.
Pentru proprietarii viilor, este ziua în care se tocmesc paznici şi în care se leagă ciocul păsărilor pentru a nu prăda strugurii.
În regiunea Sângiorzului, bărbaţii sunt obligaţi ca, începând cu această zi, să renunţe la pălărie şi să poarte căciulă.
Se spune că trandafirii care înfloresc în acestă zi vestesc o toamnă lungă.
Postul de dinaintea sărbătorii are şi el canoanele lui. Nu se mănâncă nimic lunea, miercurea şi vinerea, până la ora 15.00, apoi ai voie doar hrană uscată. Marţea şi joia se mănâncă doar legume fierte, fără ulei, iar sâmbăta şi duminica e dezlegare la vin şi ulei. La intrarea în post, creştinii îşi cer iertare unii de la ceilalţi, pentru ca postul să le cureţe nu doar trupul, ci să le purifice şi sufletele.