Sabina Ulubeanu, compozitoare: „Când compun, e ca și cum aș ține un jurnal”

.
Este una dintre personalitățile artistice complexe ale generației sale, cu o activitate extinsă, de la  compoziție la  fotografie, muzicologie sau performance  experimental. A studiat compoziția la București și Oldenburg, lucrările sale au fost interpretate în România, Europa și SUA si este director artistic și co-fondator al InnerSound New Arts Festival

, singurul festival din România ce pune muzica contemporană și clasică în relație cu artele vizuale/multimedia. Puteți asculta creația Sabinei în cadrul Festivalului Enescu (secțiunea București Creativ), pe 12 septembrie la Muzeul Național George Enescu. Noua compozitori (Sabina Ulubeanu, Gabriel Mălăncioiu, Sebastian Dumitrescu, Adina Sibianu, Cristian Bence-Muk, Megumi Okuda, Diana-Iulia Simon, Alexandru Sima, Diana Rotaru) au reluat în manieră contemporană mitul lui Oedip, pe un libret scris de Rucsandra Pop, rezultatul fiind spectacolul „Opera9”.

Sabina, la ce să ne așteptăm de la „Opera9”?
Un cântec de leagăn, o ședință de psihoterapie, o molimă tehnologică, un accident de mașină, o aplicaţie pe telefon cu ajutorul căreia îţi afli Destinul sau Orbul care vede Adevărul sunt câteva dintre momentele-simbol ce relevă cu ajutorul muzicii și tehnologiei percepția contemporană asupra acestui mit. Muzical vorbind, noi, cei nouă compozitori, am pornit fie de la motive enesciene cum ar fi semnătura încriptată a lui Enescu (notele Mi , mi bemol, do), fie de la aluzii subtile la lucrări celebre: Sonata a treia pentru vioară și pian, Carillon Nocturne, Burlesca pentru pian din Piese-Impromptu op. 18. Aceste motive sau aluzii sunt inserate organic în lucrări, într-o manieră minimalistă, ca un omagiu subtil celui ce a crezut intens în creativitatea muzicală a românilor și a sprijinit din toate puterile tinerii compozitori.

Ai studiat iniţial pianul, dar apoi te-ai decis că ţi se potriveşte mai bine compoziţia. Cum a fost acest parcurs, care a fost momentul tău de cotitură? 
Am început studiul pianului la dorința mea, susținută de părinți, la vârsta de 5 ani și 9 luni. Foarte repede am fost mai mult atrasă de a descoperi alte muzici decât cele pe care le studiam pentru audițiile și examenele obligatorii. Să deschid o partitură la întîmplare și să o descifrez era plăcerea mea vinovată și m-a ajutat să am o citire la prima vedere foarte bună pentru un copil de nici 10 ani.  Îmi placea foarte mult și să improvizez, dar, din păcate, nu existau astfel de cursuri în programa școlară. În clasa a 10-a  mi-a fost foarte clar că nu voi fi pianistă de concert. La câteva săptămâni de la studiul contrapunctului renascentist și a armoniei mai în profunzime mi-am dat seama cu certitudine că aceasta era vocația mea. A urmat prima compoziție, în stil bachian, scrisă în întregime la masa de lucru. Atunci am realizat că  muzica există undeva în univers, iar efortul compozitorului este de a traduce sunetele în ceva coerent pentru cât mai mulți. Parcursul meu a fost apoi linear, am urmat cursurile Universității Naționale de Muzică din București, unde mi-am îndeplinit visul de a studia cu Tiberiu Olah, compozitorul genial care mi-a marcat cel mai mult evoluția, apoi au urmat master, doctorat, workshopuri și pot spune că în fiecare zi mă străduiesc să învăț ceva nou, studiul compoziției nu se termină niciodată!

Fă-ne o introducere în culisele meseriei de compozitor…
Probabil ca e foarte asemănătoare cu munca unui pictor, scriitor, programator sau arhitect. Umpli un spațiu și un timp cu materie și formă. În cazul muzicii, materia o reprezintă sunetele. Iar rezultatul este forma în care aranjezi aceste sunete. Gândirea muzicală se formează în timp, conștient sau inconștient. Așadar, la fel cum un scriitor lucrează cu cuvintele, pe care le supune voinței lui, la fel procedează și compozitorul, doar că folosește note muzicale sau sunete procesate, fiecare după preferințe.

Ce te inspiră să compui? De la ce porneşti, de la un concept, de la o stare, de la sunete? 
Întotdeauna pornesc de la un sentiment foarte precis. Până nu îmi este extrem de clar ce vreau să exprim, nu pot face nici planul lucrării. Dacă e vorba despre muzică pentru film sau cu text, e puțin mai ușor, mesajul e deja acolo în mare măsură. Dar muzica pur instrumentală necesită o acuitate a simțirii fără de care coerența întregului nu poate fi atinsă. Apoi urmează planul – ce instrumente folosesc, ce idei muzicale se potrivesc sentimentului, care sunt culminațiile si așa mai departe. Lucrul propriu zis e cel mai chinuitor, dar și plin de satisfacții. Uneori poți petrece zile la o singură măsură sau la legătura dintre două note, alteori scrii câteva pagini dintr-un foc. Greutatea vine din necesitatea de a păstra acea coerență a trăirii inițiale. Și din blocajele de pe parcurs…

Ce simţi când îţi asculţi propriile piese? 
La prima audiție propriu zisă sunt de obicei foarte emoționată și receptarea piesei o accesez destul de greu. Uneori, se creează în sală o liniște specifică: atunci știu că e bine, că ce am avut de transmis a ajuns unde trebuia.

Care sunt provocările unei compozitoare, atât în plan artistic, cât şi în viaţa de zi cu zi?
Cred că în epoca pe care o trăim cea mai mare provocare e de a spune ceva nou. Acest nou mi se pare din ce în ce mai imposibil de obținut, așa că am încetat să îl urmăresc. Am înlocuit dorința de noutate cu sinceritatea. Cu autenticitatea. Mă feresc conștient de soluțiile facile, în momentul în care ceva pare să se rezolve mecanic în partitură devin vigilentă și încerc să ascund tehnicile folosite pe cât de posibil, dar este mai important decît orice e ca fiecare notă pe care o scriu să mă reprezinte. Chiar dacă nu sunt mereu mulțumită la final.
În plan personal, compoziția a devenit un fel de concediu și plăcere ascunsă. Am devenit mamă foarte repede, la 23 de ani, eram înainte de a începe anul 5 la Compoziție. Pe parcursul licenței, masterului și doctoratului am avut și al doilea copil. Nevoile copiilor nu sunt prea compatibile cu ore în șir petrecute în reverie sau gândire rece, analitică.

De ce avem nevoie de muzică în viaţa noastră? Pentru tine ce înseamnă muzica? 
De muzică este nevoie în toate formele. De la educația muzicală de bază la plăcerea simplă a cântatului în cor, despe care se știe deja că are beneficii imense pentru sănătatea fizică și mentală.
Ideea de performanță în muzică îmi displace total, doar cei ce au motivație interioară puternică trebuie să urmeze acest drum. În rest, muzica este viață, plăcere, bucurie. Cu cât știi mai multe despre diverse genuri de muzică, cu atât posibilitatea acestei bucurii crește, se ramifică miraculos, ne îmbogățește pe dinăuntru. Pentru mine personal, muzica a devenit a doua natură. Când compun, e ca și cum aș ține un jurnal. Mă uit la compoziții din urmă și mă pot recunoaște acolo. Pot ști cine eram în acel moment. Uneori e încurajator să o poți scoate din sertar pe Sabina din anul 2003. Iar alteori e ca un semnal de alarmă: să nu uit niciodată ce visam, ce speram, cine eram și ce iubeam.

Foto Constantin Opriș

 

Citește și alte interviuri cu femei care și-au construit cariera în muzica clasică în numărul de septembrie al revistei UNICA!

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton