Roxana Gamarț: „Arta provoacă dependență”

Roxana Gamarț este una dintre fondatoarele Mobius Gallery din București. Programul galeriei a fost gândit încă de la început ca fiind unul internațional, cu focus pe arta contemporană din Europa de Est. În cei doi ani de existență a galeriei, Roxana Gamarț și echipa au produs 15 expoziții, au publicat și lansat șase cataloage și cărți de artist, au participat la târgul de artă internațional New Art Dealers Alliance în New York, si începând cu această toamnă, au inițiat Mobius CArte, primul târg itinerant de carte de artă din România.

Cu ce aşteptări ai început povestea Mobius?
Ai spus bine poveste, deși Mobius se conturează mai degrabă ca un roman, în care se amestecă suspans, tensiune, situații comice, scenarii imposibile cărora trebuie să le găsesc rezolvări miraculoase. În artă, ca și în dragoste, așteptările celui implicat sunt oarecum irelevante. Lucrurile pur și simplu se întâmplă și, din acel moment, nu prea mai ai altceva de făcut decât să te lași devorat până la capăt. Mobius este un demers extrem de personal pentru mine, asumat ca atare… Știi, genul de ”film” despre care spui fără exagerare așa ceva nu se poate povesti. În aceasta toamnă, am împlinit doi ani de la deschidere și, deși am acumulat mult la capitolul experiență, îmi dau seama că abia am început să pătrund esența lucrurilor. Programul galeriei a fost gândit încă de la început ca fiind unul internațional, cu focus pe arta contemporană din Europa de Est. Cred că doar printr-o asemenea abordare se pot crea premisele unei contextualizări mai ample – oamenii au astfel posibilitatea să își formeze mai ușor repere valorice, esențiale pentru setarea unor standarde și pentru o mai bună înțelegere a fenomenului de artă contemporană. De altfel, în prezent galeriile ar trebui să joace acest rol – destul de important, după părerea mea – de responsabilizare a oamenilor față de artă, față de moștenirea culturală la care se lucrează. În definitiv, nu avem o eternitate la dispoziție – vorbim de 7-8 decenii în care avem posibilitatea de a ne aduce un aport consistent, ca generație, pe toate planurile, cel cultural reflectând statutul nostru real în societatea globală. Atâta timp cât ne asumăm această misiune (eu cel puțin așa percep lucrurile), atunci cu siguranță vom oberva că există o evoluție, în plan personal, în plan social, politic, economic, spiritual, etc.

Cum a evoluat galeria de la inaugurare? 
În acești doi ani de existență, am produs cincisprezece expoziții, am publicat și lansat șase cataloage și cărți de artist – al șaptelea titlu este acum în lucru, am participat la New Art Dealers Alliance în New York, acesta fiind de altfel prima noastră participare la un târg de artă internațional. Începând cu această toamnă, am inițiat Mobius CArte, primul târg itinerant de carte de artă din România, care sper să devină un instrument util pentru oameni. Dacă aruncăm o privire în urmă, depistăm rapid o întreagă listă de auto-faultări – scriitori, artiști, filozofi care au fost adoptați de alte națiuni, în timp ce noi am ridicat din umeri, incapabili să le înțelegem importanța. Sigur, după ce valoarea lor a fost recunoscută de către restul omenirii, ne-am sesizat și noi repejor, insistând că sunt ai noștri. Mi-aș dori foarte mult să nu fim încă o generație care își refuză brâncușii.

Cât de greu este să pui pe picioare o galerie de artă contemporană în România? 
Sinceră să fiu, ritmul este atât de alert și provocările atât de variate, încât am ajuns la un soi de dependență… Arta oricum are această calitate – provoacă dependență. O galerie presupune foarte multă muncă și investiții considerabile. Arta în sine este o investiție pe termen lung și deocamdată puțini sunt cei care au răbdarea să o înțeleagă. Sigur, situația este în schimbare, dar nu s-a ajuns încă în acel punct de echilibru. Oamenii sunt predispuși să investească în valori materiale, și mai puțin într-un nou nivel de înțelegere a lumii.

Cum selectezi artiştii din portofoliul Mobius? Care este direcţia artistică a galeriei şi cât de important este raportul artă-comercial în selectarea artiştilor/ expoziţiilor? 
Pentru cei care cunosc programul Mobius, cred că este deja evidentă aplecarea galeriei spre arta figurativă. Cât despre raportul artă-comercial în selectarea artișilor, comercialul este destul de puțin relevant. Și am să îți dau un exemplu. Cumpărătorii de artă din România achiziționează în principal artiști locali. În termeni de investitie, expozițiile artiștilor din afara României sunt mult mai costisitoare pentru galerie decât expozițiile artiștilor români. Se investesc mult mai multe resurse de timp, bani și efort pentru a aduce în fața publicului lucrările unor artiști consacrați pe scena internațională. Cred însă că este esențială aducerea lor, pentru ca oamenii să își poată îmbogăți vocabularul vizual, să poată vedea și altceva, să poată compara, să poată contextualiza artiștii români în peisajul internațional al artei și, în același timp, să aibă acces real la achiziții de operă de artă din circuitul internațional.

Ce tip de artă se vinde mai bine – pictura este în top? Care este cea mai scumpă lucrare pe care aţi vândut-o până în prezent (sau cel mai bine vândut artist)? 
Pictura și sculptura, deocamdată, sunt cele mai căutate. Cât despre cea mai scumpă lucrare pe care am vândut-o, face parte din prima expoziție produsă de Mobius, se intitulează There Is No Simvlacrvm (autor Roman Tolici). În artă, nu există limite, pentru că, în realitate, arta este de neprețuit. Poate costa câteva sute de euro sau câteva milioane – banii sunt doar o convenție, până la urmă. Și fiecare e liber să aleagă cum se folosește de această convenție. Unii acaparează în plan material, alții investesc în dezvoltarea lor personală, iar alții intră în istorie.

Ce public aveţi? Care este profilului consumatorului / colecţionarului de artă din România?
Pentru cine este arta? Pentru cei care vor să privească. Să acceadă. Să înțeleagă. În galerie intră oameni care au curajul să privească, să se dezbare de prejudecăți, de reticențe și frustrări. Expozițiile pot fi vizitate pe perioade de o lună, maxim două. Intrarea este liberă, iar echipa galeriei stă la dispoziția oricui are întrebări sau nelămuriri cu privire la artistul expus sau la lucrările incluse în expoziție.

Cum arată, în viziunea ta, o radiografie a pieţei de artă din România? Unde se întâlnesc artiştii cu publicul şi unde nu se întâlnesc.
Piața de artă în România, la fel ca și în restul țărilor din Europa de Est, e o piață aflată în dezvoltare – galerii tinere, case de licitație la fel, o generație de colecționari aflată încă în formare. Cu câteva excepții, cotele artiștilor de aici sunt încă mici în comparație cu cele ale artiștilor din Vest. Cu toate acestea, preconizez o schimbare de paradigmă…

Artiştii tăi preferaţi, din toate timpurile, şi de ce? 
Rafael, pentru frumusețe, Leonardo, pentru mister, Van Gogh pentru sinceritate, Andy Warhol pentru curaj, Și evident, artiștii expuși de Mobius: AES+F, Crocodile Power, Andrei Gamarț, Anna Khodorkovskaya, Bianca Mann, Anders Krisár, Lea Rasovszky, Marc Verlan, Claudia Brăileanu, Roman Tolici – ei sunt o parte dintre cei care scriu acum istoria în artă.

Citește mai multe interviuri cu femei în arta contemporană în UNICA de noiembrie!