În ultimele zile, presa din România a scris foarte mult despre sportivii români. Din păcate, veştile nu erau unele despre victorii şi medalii, ci despre prostituţie şi nedreptate. Dacă alte ţări au obţinut performanţe notabile la Jocurile Olimpice de la Londra, nu cumva acest lucru s-a datorat şi sprijinului oferit de stat sportivilor. La noi în schimb…
La noi, Ministerul de Finanţe a luat o decizie scandaloasă. Premiile pe care olimpicii de la ediţia ţinută în 2008 la Beijing trebuiau să le ridice s-au prescris. Da, aşa cum creditele neplătite nu se prescriu, aşa cum ipotecile nu se prescriu dacă nu plăteşti rata.
Cu alte cuvinte, din cauza unor încâlceli legislative, premianţii care au adus medalii olimpice de la Jocurile Olimpice de la Beijing nu şi-au primit banii.
Mihai Covaliu, gimnastul Marian Drăgulescu, tiristul Alin Moldoveanu (care a obţinut medalia de aur la tir şi anul acesta) şi fetele de la canotaj au decis să lupte.
Despre ce sume vorbim? Mihai Covaliu, medaliat cu bronz la Beijing şi antrenorul echipei naţionale de spadă trebuia să primească 21.000 euro din partea C. S. Dinamo. A încasat doar 6.000 până acum.
Cât timp sportivii olimpici se revoltă, politicienii se laudă că vor rezolva problema, deşi potrivit experţilor juridici, singura soluţie este intentarea unui proces, care ar putea dura foarte mulţi ani.
În alt caz cutremurător este cel al gimnastei Floarea Leonida, medaliată cu aur la bârnă, argint la sol şi individual compus la Campionatele Europene de Juniori din 2002. În 2003 şi 2006 a cucerit argintul mondial cu echipa României. România, în schimb, nu i-a oferit prea multe.
Recent s-a descoperit că gimnasta, retrasă din activitatea sportivă în urma unei acccidentări, în 2008 se prostituează într-un bordel din Germania.
Având în vedere că mama ei a fost femeie de serviciu, tatăl – barman, iar pensiile lor sunt foarte mici, se poate explica o astfel de activitate. În plus, ea nu primeşte rentă viageră specifică sportivilor premiaţi.
Lăsând la o parte scandalul şi imaginea compromisă a fostei campioane, nu putem să nu ne întrebăm cum s-a ajuns la o asemenea situaţie.
Nu cumva ea ar fi trebuit să îşi permită să-şi întreţină familia din sport, chiar şi după accidentare? Nu cumva România ar fi trebuit să îi ofere destule oportunităţi de angajare după retragerea din sportul de performanţă? România care prescrie premiile olimpicilor nu pare să aibă răspunsuri pentru astfel de întrebări incomode.
Din păcate, astfel de cazuri nu sunt singulare şi nu e de mirare că generaţiile mai noi, cele care nu prea mai sunt interesate să ia BAC-ul, nu oferă sportivi de performanţă. În fond, cine vrea să-şi sacrifice copilăria şi timpul liber în schimbul unor promisiuni?
Foto: Arhiva Ringier, Facebook