Viaţa unei românce în Marrakech

22.03.2010, 05:33.

Nu s-ar întoarce în România

Când a ajuns în Maroc, Alina a început să lucreze ca secretară, dar pentru că terminase în România o facultate de limbi străine, îşi făcea şi meseria de traducător. Acum un an, când s-a deschis Consulatul Onorific al României la Marrakech, Alina a devenit secretara consulului.

Acasă mai vine doar în concediu. Deşi îi este dor de ţară, spune că nu s-ar întoarce definitiv în România, unde ar trăi, din nou, cu grija zilei de mâine.

Băieţelul Alinei merge la o grădiniţă particulară şi vorbeşte cursiv franceza, araba şi româna. „Datorită sistemului de educaţie de aici ştie să citească şi să scrie alfabetul în franceza şi arabă”, spune, mândră, mama lui. În Maroc se studiază după sistemul francez, iar copiii de la oraş merg la şcoli particulare. Dacă acum câţiva ani erau mulţi locuitori analfabeţi, astăzi părinţii pun mare preţ pe educaţia celor mici.

Deşi există oameni săraci, ca peste tot în lume, Alina spune că nimeni nu moare de foame în Maroc. Cei care nu au un serviciu stabil se descurcă vânzând fructe pe stradă sau lustruind pantofii celor bogaţi, prin cafenele. Criza nu s-a simţit în Marrakech. Locurile de muncă s-au înmulţit şi preţurile au rămas aceleaşi. Alina şi familia ei plătesc 35 de euro (aproximativ 150 de lei) întreţinerea pe o lună întreagă, care include lumina, apa, gazul şi gardianul străzii.

Imagini superbe din noua casă a Elwirei și a lui Mihai Petre. Uite cât de simplu și frumos au amenajat și ce canapea spectaculoasă și-au pus în sufragerie! FOTO

Recomandarea zilei

Afacerile sunt înfloritoare pentru că nu există stresul fiscalităţii. „Nu se impozitează chiar la sânge, iar controale nu am văzut mai deloc. Fiecare este lăsat să-şi câştige o pâine. Asta nu înseamnă că poliţia nu-şi face datoria sau că nu există. Sunt peste tot sub acoperire, ştiu tot ce mişcă, dar atâta timp cât nu păcăleşti pe nimeni, nu se iau de tine.”

O ţară plină de cafenele

Printre cele mai profitabile afaceri se numără cafenelele. „Sunt una lângă alta şi mereu pline, ai zice că nimeni nu lucrează. Toate afacerile mici sau mari se fac la cafenea, pe lângă un ceai cu mentă sau cu pelin sau o cafea nâsnâs, jumătate lapte, jumătate cafea.”

Simplu și la obiect. Ce a spus Honorius Prigoană despre Adriana Bahmuțeanu, mama fraților lui și fosta soție a tatălui său

Recomandarea zilei

Oamenii îşi mai petrec timpul şi în Hamam, baia publică. „Sunt trei săli cu aburi, una mai caldă ca alta. Se foloseşte un săpun ca o pastă neagră, care înmoaie pielea. După ce dăm săpunul jos, tot corpul se freacă cu o mănuşă abrazivă. Ieşi de acolo ca un nou născut, mai uşor cu cel puţin două kilograme. Este un fel de spa ţărănească”, explică Alina.

„Fiind o ţară caldă, tot timpul anului avem fructe şi legume proaspete de toate soiurile. Agricultura este foarte dezvoltată: plantaţii întregi de măslini, portocali şi lămâi. În această perioadă au înflorit portocalii şi pe străzi e un miros divin.”

Deşi Marocul este o ţară exotică, sunt şi zone unde ninge. „Un exemplu de paradox este staţiunea Oukaimeden. La 60 de kilometri de Marrakech, în Munţii Atlas e cea mai înaltă staţiune de ski din Africa. La poalele munţilor e o oază de verdeaţă şi palmieri, iar urcând cu teleskiul, e din ce în ce mai frig. Dimineaţă urci sus şi schiezi, iar după amiază cobori şi te bălăceşti în piscina şi faci plaja.”

Marrakech este oraşul ocru, pentru că toate clădirile sunt vopsite în această culoare. Şi alte oraşe au propriile culori, de exemplu Casablanca este oraşul alb, iar Essaouira este alb şi bleu. Fiecare oraş cuprinde Oraşul Vechi, pe care marocanii îl numesc Medina, şi Orasul Nou. Medina are bazarul vechi şi străduţe înguste, întortocheate, pe când partea modernă cuprinde vile, clădiri şi magazine noi.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro