Cinematografia românească a renăscut odată cu noile producţii premiate, iar regizorii debutanţi sunt tot mai prezenţi pe scena marilor festivaluri.
Însă, cinematografia autohtonă se poate lăuda, în acelaşi timp, cu o colecţie de filme vechi impresionante, adevărate capodopere ale filmului românesc, unele dintre ele cenzurate la vremea respectivă, pe care vă propun să le redescoperim.
„Croaziera” lui Mircea Daneliuc începe undeva în 1981 când, un grup de tineri câştigători la diverse concursuri socialiste sunt recompensaţi cu o croazieră pe Dunăre. Atent supravegheaţi de „comandamentul navei”, tovarăşul Proca (Nicolae Albani) şi doctorul Velicu (Paul Lavric), tinerii nu îşi pot „face de cap” aşa cum şi-ar dori.
Dezmăţul lor, „jocul cu lingura” sau aventurile erotice între cuplurile nou formate sunt scene la care tovarăsul Proca asistă cu un apetit amoros greu de stapânit, dar pe care se străduieşte să îl ascundă în public.
„Reconstituirea” este un film realizat în 1970 de Lucian Pintilie, o ecranizare în alb şi negru, redifuzată 20 de ani mai târziu. Pelicula prezintă un banal incident, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliţie, care se transformă într-o crimă.
Anul acesta, pelicula a fost proiectată la Budapesta, iar în 2008 a fost desemnată cel mai bun film românesc din perioada 1912 – 2007, de criticii români.
Tot în regia lui Mircea Daneliuc, prima „Probă de microfon” are loc în 1979, cu Luiza şi Nelu, reporter şi cameraman. Aflaţi în Gara de Nord, aceştia intervievează câţiva infractori pentru a realiza un reportaj. Deşi au de ceva timp o relaţie împreună, Nelu o cunoaşte pe Ani si îi propune să se întâlnească după filmare.
O fată fără slujbă, fără părinţi şi buletin de Bucureşti, aceasta încearcă să facă rost de bani pentru a-şi întreţine fratele alcoolic. Nelu se îndrăgosteste de Ani însă, la aflarea adevărului, părinţii şi logodnica lui îi sfărâmă orice speranţă de a-şi trăi povestea pe ascuns.
Două mediu-metraje, care se regăsesc şi la Muzeul de Arta Modernă din New York, „Nunta de piatră” a lui Mircea Veroiu şi „La o nuntă”, în regia lui Dan Pita sunt, fără îndoială, alte două valori de excepţie ale cinematografiei.
Ambele ecranizari reuşesc să surprindă sensul filosofic al existenţei printr-o simplitate revoltătoare. Filmul descrie viaţa unei femei care urmează un drum al calvarului. Ea urcă şi coboară zilnic un munte abrupt şi stâncos împreună cu mârţoaga sa. Ea pare o tragediană antică, ce-şi urmează în tăcere destinul implacabil. Personajul se ispăşeşte şi se răscumpară, jertfa fiind aici propria sa fiica.
Mergem şi mai departe în filmoteca românească, unde găsim „Un surâs în plina vară„. O comedie din ’63, în regia lui Geo Saizescu, cu D.R. Popescu, Florina Luican şi Sebastian Papaiani.
Făniţă, un tânăr dornic să câştige bani în urma unor iniţiative personale, eşuează de fiecare dată. De fapt, personajul nu este decât un fel de Păcală care, pană la urmă, se va lasa convins sa intre in cooperativa agricolă din sat. Filmul are umor, suspans şi nu lipseste nici povestea de dragoste.
Revenim în spatiul citadin, dar păstrăm spiritul comediei realiste.
Un bărbat important, într-o permanentă grabă, dar mai ales când este la volan, calcă un pieton ciudat: un tânar turist, aiurit, care calcă ferm, dar pe unde nu trebuie. După ce ezită o clipa, întors la locul faptei, bărbatul de la volan nu-şi mai găseşte victima.
Ca din senin, totuşi, aceasta apare în viata bărbatului, bulversând o întreagă familie, cu încurcături dramatice şi comic-sentimentale. „Grăbeşte-te încet„, regizat în 1981 de Geo Saizescu, este o comedie cu Tamara Buciuceanu, Tania Filip, Stela Popescu şi Stefan Mihailescu-Brăila.
Chiar dacă nu sunt realizate cu echipamente şi tehnologii ingenioase, există filme în istoria cinematografiei care merită să fie văzute, sau revăzute uneori. Peliculele reusesc, fără îndoială, să schimbe optica asupra vieţii, să acţioneaze asupra prejudecăţilor de orice fel şi te fac să vezi lumea dintr-o altfel de perspectivă.