Psihologie: Cât de importantă este opinia grupului pentru tine?

22.10.2012, 17:00.

Află când e bine şi când nu să te ghidezi după opinia unui grup, cu exemple pro şi contra, venite direct de la psihoterapeut.
Sentimentul responsabilităţii faţă de acţiunile proprii scade în grup pe măsură ce creşte numărul membrilor grupului. Putem să ne gândim la câţiva adolescenţi care merg pe stradă făcând gălăgie şi strigând cu voce tare cuvinte şocante, nepoliticoase. E ca şi cum fiecare s-ar simţi invizibil atunci când acţionează la adăpost în interiorul găştii şi-şi imaginează că ceilalţi nu îi diferenţiază şi nu observă că unul sau altul a făcut un anumit lucru. Trecătorii le confirmă această percepţie, făcând afirmaţii de genul „tinerii din ziua de azi…“.

Părinţii văd grupul ca pe un întreg. În schimb, părinţii adolescenţilor se îngrijorează în legătură cu influenţa negativă a anturajului. Ei uită cumva că şi copilul lor face parte din grup şi are, la rândul său, o influenţă, posibil negativă, asupra celorlalţi. Ar fi bine ca părinţii să nu perceapă grupul ca întreg, ci să adune informaţii şi să observe ce personaj are cea mai mare influenţă. În grup, adolescentul comite propriile sale greşeli şi se antrenează pentru interacţiunea cu grupurile sociale mai mari: instituţiile, companiile. Dacă este extrem de protejat în această perioadă de formare, tânărul va tinde ca mai târziu să fie mai degrabă retras şi idealist sau incapabil să facă unele compromisuri necesare integrării sociale.

Teren propice ideologiilor. Mentalitatea mulţimilor şi acţiunile neobişnuite pe care le generează pot fi explicate doar dacă luăm în calcul mai multe fenomene: transmiterea rapidă a emoţiilor, diminuarea atitudinii raţionale şi impactul puternic al unui lider. Astfel putem înţelege cum a fost posibil ca multe ideologii, plecând de la câteva principii bune, să devină în câţiva ani dictaturi şi să genereze crime monstruoase. Nazismul, comunismul şi alte variaţiuni pe aceste teme pot lua naştere oricând din cauza
psihologiei specifice mulţimilor.

Emoţiile sunt contagioase. Într-un grup, acest fenomen este extrem de vizibil. Este ca şi cum un văl ar cuprinde mulţimea, şi cei mai mulţi oameni s-ar lăsa purtaţi de acest văl. Uneori, emoţiile de grup sunt benefice, cum este în cazul unui concert frumos sau al spectacolului de artificii din noaptea de revelion. Alteori, emoţiile care curpind grupul pot fi distructive – conflictele suporterilor pe stadion– sau chiar autodistructive – sinuciderile în grup.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Puţini îşi asumă poziţia de lider. Într-un grup, se observă rapid că majoritatea tinde să se supună unui lider şi să co-opereze, în timp ce doar câţiva indivizi încearcă să obţină controlul şi să-şi asu-me o poziţie de lider. Acest fenomen se manifestă inclusiv în cadrul conversaţiilor. Dacă cineva emite o opinie, există adesea altă persoană cu tendinţe de lider, care susţine o idee opusă. Acest spirit
de contradicţie ascunde nevoia de a controla situaţia şi, adeseori, teama de a lăsa pe altcineva să ia decizii pentru propria ta persoană. Când un grup este format de mai mult timp – o gaşcă de prieteni, o echipă dintr-o organizaţie – se evidenţiază treptat liderii, care au atât plăcere în a direcţiona grupul, cât şi bune abilităţi sociale. Aceşti lideri dau naştere curentelor de opinie. Dacă există mai mulţi lideri şi
mai multe curente de opinie la fel de puternice, putem vorbi de grupuri în interiorul grupului.

Obedienţi vs. revoltaţi. Majoritatea oamenilor au tendinţa naturală de a fi obedienţi. Doar o mică parte formează categoria revoltaţilor. Ţinând cont de această tendinţă, oamenii sunt mai degrabă uşor de condus, mai ales în grup. Despre grupuri se vorbeşte uneori dispreţuitor, folosind cuvântul „turmă“. Celebrul experiment Milgram a demonstrat că oamenii, datorită tendinţei naturale de a coopera, ascultă şi execută ordine prin care pot provoca suferinţa sau chiar moartea altor oameni. Ei fie au prea mare încredere într-o autoritate care „ştie mai bine“, fie se tem să nu supere această autoritate, asemenea unor copii în relaţia cu părinţii.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Puţini oameni, între 20% şi 35 %, au curajul de a-şi susţine propriile lor puncte de vedere şi de a se opune deschis unor ordine. Faptul că raţiunea şi moralitatea scad în grup este evident pentru oricine a fost vreodată în tabere sau pentru cei care au făcut armata sau măcar au auzit poveşti despre viaţa din armată. Astfel ne putem explica de ce oameni consideraţi „buni“ pot face glume agresive, pot participa la excluderea unor personaje din grup sau se pot mobiliza uşor pentru o petrecere ori altă acţiune de grup, care nu îi reprezintă de fapt.

De ce devin grupurile agresive. Celebrul pionier al psihologiei Carl Gustav Jung afirma că surprinzătoarea cruzi-me a maselor are drept cauză emoţiile agresive, cenzurate de-a lungul timpului. Ne putem imagina o mulţime ca pe o sumă de oameni în aparenţă liniştiţi, însă care au o rezervă plină de furie. La mici stimuli exteriori, care acţionează precum un chibrit aprins, furia acumulată şi ţinută până recent sub control va exploda. În grup, oamenii îşi pierd mai repede controlul, şi mecanismele de cenzură cedează mai uşor. La adăpostul grupului, oamenii îşi arată laturile ascunse, de care în mod normal s-ar ruşina sau s-ar simţi vinovaţi.

Puterea exemplului. Putem explica propagarea rapidă a ideilor şi comportamentelor în cadrul grupului dacă ne amintim că tendinţa naturală a oamenilor este să imite ceea ce văd în jurul lor, în special la oamenii simpatizaţi. Într-o familie, copiii mai mici îşi dezvoltă toate abilităţile mult mai repede decât fra-
ţii lor mai mari, datorită plăcerii de a imita tot ce fac aceştia. Îi observă, se ţin după ei, vor să fie implicaţi în jocurile lor, vor să fie consideraţi şi ei „mari“. Ţinând cont de aceste aspecte, părinţii vor şti ce pârghii să acţioneze ca să-i ajute pe copii să se schimbe. Vor renunţa la imboldurile de genul: „Uite ce bine învaţă X! Tu de ce nu poţi să fii ca el/ea?“ , ştiind că aceste replici vor genera mai degrabă frustrare sau revoltă. Vor înţelege puterea exemplului şi se vor strădui să-i ofere copilului prilejuri de a se dezvolta natural. Managerii pot acţiona în mod similar dacă îşi doresc să stimuleze dezvoltarea echipei lor. Ei vor pune mai puţin accentul pe reproşuri şi vor crea un cadru pentru activităţi de învăţare, cu atmosferă plăcută şi prietenoasă şi cu multe exemple potrivite.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro