Decernarea (-surpriză) a celor mai prestigioase premii pentru cinematografie nu este singurul motiv pentru care peste 40 de milioane de oameni urmăresc anual festivitatea dedicată filmului.
Programul de evenimente spectaculoase, prezenţa distinşilor actori, ţinutele strălucitoare produse de faimoase case de modă special pentru această Gală, şi nu în ultimul rând, momentele neaşteptate precum discursurile surprinzătoare sunt fără doar şi poate sarea şi piperul care „condimentează” evenimentul an de an.
Dintre toate aceste mici „aperitive” discursurile cântăresc mult. Speech-uri nemăsurate, mesaje neinspirate sau gesturi exagerate au provocat de-a lungul anilor hohote nestăvilite de râs.
Dacă te gândeai că doar actorii se pierd cu firea fiind suprinşi de norocoasa nominalizare, ei bine, nici prezentatorii nu se lasă mai prejos. Unii dintre ei au reuşit să impresioneze publicul, în timp ce alţii l-au şocat de-a binelea, dar până la urmă fiecare a avut ceva interesant de spus…
Anul acesta este rândul lui Alec Baldwin şi al lui Steve Martin să ne surprindă.
La ceremonia din 1934, Will Rogers a anunţat câştigătorul premiului pentru cel mai bun regizor strigând doar „Vino pe scenă, Frank!”.
Grăbit să ajungă pe scenă, Frank Capra s-a întors rapid din drum, când Rogers a explicat că era vorba de Frank Lloyd. Frank Capra a numit drumul pe care l-a făcut înapoi spre locul lui din public „cea mai lungă, tristă şi cutremurătoare plimbare” din viaţa sa.
Un moment cu adevărat amuzant, gazda evenimentului din 1965 – prima ediţie teransmisă color -, Bob Hope, a anunţat publicul că „este prima ediţie în care îi pot vedea pe cei care pierd cum se fac verzi la faţă”.
Charismatic în filme, dar nu şi la Oscarurile din 1987, Chevy Chase a dat cu „bâta-n baltă” de când a urcat pe scenă. „Bună seara, ipocriţi ai Hollywoodului”, a fost prima replică a actorului care, însă, nu a primit ca răspuns la salut decât huiduieli şi câteva figuri consternate.
Comicul Billy Crystal a fost mai inspirat, sau nu, decât predecesorul său, fiind şi liderul audienţelor Oscar din ultimii zece ani, ediţia din 2000 a Galei fiind urmărită de nu mai puţin de 46,3 milioane de telespectatori.
Pentru a opta oară gazda festivalului, acesta este cunoscut pentru ideologiile sale politice, precum şi pentru înţepăturile destinate colegilor de breaslă sau „atacul” împotriva preşedintelui George Bush. Acesta a strecurat şi câteva şicane legate de războiul din Irak.
Hal Roach, celebrul regizor care i-a adus pe ecran pe actorii de pantomimă Stan şi Bran – Laurel şi Hardy – şi-a spus discursul la fel ca şi cei doi actori. Pentru că microfonul nu funcţionase, iar mesajul acestuia nu s-a auzit, Billy Crystal a salvat momentul, spunând că „a fost un moment grăitor”, având în vedere că Roach şi-a început carieră în epocă filmului mut.
Regretatul Johnny Carson a rămas în memoria publicului, atât datorită emisiunii pe care a moderat-o seară de seară vreme de 30 de ani – The Tonight Show Starring Johnny Carson- cât şi datorită perlei memorabile pe care comediantul a spus-o la ceremonia din 1979. „Bine aţi venit la Premiile Academiei Americane de Film pentru două ore strălucitoare de distracţie, care va dura peste patru ore”… Carson a avut dreptate într-un fel, pentru că pauzele publicitare prelungesc show-ul astăzi cam de două ori.
Pentru că în 2001, Steve Martin a fost un adevărat „Gladiator” al audienţei, cu aproape 43 milioane de telespectatori, actorul a fost din nou ales anul acesta să prezinte show-ul, alături de colegul să de breaslă, Alec Baldwin.