Toţi puii de animale sunt drăgălaşi, chiar dacă nu au penele sau blana la fel de colorate ca ale părinţilor. Privirile lor inocente şi pofta de joacă îţi risipesc imediat orice urmă de supărare.
Puii de panda, puşi pe joacă
Când vine vorba de distracţie, puii de panda sunt campioni. Se hârjonesc, se rostogolesc şi se iau la trântă plini de energie. La naştere cântăresc puţin peste 100 de grame şi îţi încap în palmă. Nici nu îţi vine să crezi că, în câteva luni, abia îi mai poţi ţine în braţe. La maturitate, vor fi urşi greoi, de aproape un metru şi jumătate lungime şi 150 kilograme.
Puii de căprioară, ocrotiţi zi de zi
Plăpânzi şi sensibili, puii de căprioară au mare nevoie de protecţia mamei lor în copilărie. O urmează pas cu pas, nedezlipindu-se de ea, învăţând cu ce să se hrănească şi cum să se ascundă în caz de pericol. Dacă găseşti, în pădure, un pui de căprioară, nu încerca să îl prinzi sau să îl iei acasă, pentru că şansele de supravieţuire sunt foarte mici. Chiar dacă pare abandonat, căprioara îl poate urmări de la distanţă. Dacă îl iei în braţe, ea va simţi mirosul de om şi îl va părăsi, considerându-l străin.
Pui de corcodel, răsfăţaţii apelor
Dintre toţi puii de păsări, micuţii dungaţi ai corcodelului sunt cei mai răsfăţaţi. Împreună cu părinţii lor, puii trăiesc mai mult pe apă, decât pe uscat. De cum ies din găoace, învaţă să înoate şi să se scufunde. Apoi, se urcă pe spinarea mamei şi se încălzesc în puful moale dintre aripi. Tot pe spinarea mamei îşi fac siesta, după o masă copioasă. Nimic nu se compară cu bucuria de a fi legănat „pe braţe” când eşti mic. Familii numeroase de corcodei cu pui pot fi văzute, la început de vară, în Delta Dunării.
Rar se întâmplă să vezi un pui de bufniţă în sălbăticie. Stau ascunşi toată ziua în cuib şi seara aşteaptă cuminţi, la intrare, să sosească părinţii cu un şoricel în cioc. La naştere, sunt orbi şi aproape lipsiţi de puf, dar în trei sau patru săptămâni se îmbracă în haine noi. Apoi, pe la vârsta de două luni, pot zbura pe distanţe scurte în jurul cuibului. Bufniţele sunt familiste convinse şi îşi îngrijesc puii până când devin capabili să vâneze singuri.
Puii de koala, mereu pe spinarea mamei
Se ţine scai de blana mamei şi îi cere tot timpul atenţie şi afecţiune. Micul koala este crescut cu lapte şi frunze de eucalipt şi este ţinut tot timpul pe spate sau în braţe. Fetiţele se maturizează mai repede. Se desprind de mama lor de la vârsta de un an şi trăiesc pe cont propriu. Băieţii mai rămân în cârca mamei încă un an sau doi, până se hotărăsc să-şi ia viaţa în propriile… labe.
Micuţi, acoperiţi cu o carapace minusculă şi moale, puii de ţestoase sunt în pericol în fiecare secundă din viaţa lor. Spre deosebire de alţi pui, ei nu beneficiază de protecţia niciunuia dintre părinţi şi nici de ascunzătoarea unui cuib. De cum ies din ouă, trebuie să se descurce singuri, dar cad prea uşor pradă păsărilor şi animalelor. Cei care supravieţuiesc, pot trăi până la 250 de ani sau chiar mai mult.