Un om de afaceri a întâlnit în fața restaurantului în care obișnuia să își ia prânzul un copil sărman, cu hainele ponosite, dar care părea vesel. Credea că cerșea, însă când s-a aproaiat de el a observat că vinde ceva.
Bărbatul a decis să îl invite pe micuț să ia masa cu el, după ce copilul i-a spus că vinde pixuri și creioane ca să își ajute familia. Băiatul a început să îi povestească omului de afaceri că îl cheamă Shiva, are șase ani, mama lui este grav bolnavă, iar tatăl său a murit la scurt timp după ce s-a născut el.
Shiva i-a cerut bărbatului două porții de mâncare. Una a pus-o deoparte pentru sora lui mai mica, iar pe cealaltă a mâncat-o el. Iată dialogul dintre omul de afaceri și copilul sărac:
─ Mergi la școală?
─ Nu. Dacă mă duc la școală ce mai mănânc?
Impresionat de răspunsul micuțului, bărbatul a încercat să schimbe subiectul:
─ O iubești pe sora ta?
─ Da. Mă distrează!
─ Și pe mama ta?
─ Foarte mult. Mama mea are febră.
─ Și tu muncești?
─ Da. Nu am tată. A murit.
─ Când te mai găsesc aici?
─ Mă găsești în fiecare zi, dar nu veni marțea.
─ De ce?
─ Pentru că mă odihnesc. Am nevoie să îmi odihnesc picioarele.
După ce au terminat de mâncat, omul de afaceri i-a dat câțiva dolari micuțului și l-a întrebat ce va face cu banii. Răspunsul lui Shiva a venit prompt: „Cumpăr mâncare!”.
Cu timpul, cei doi au devenit foarte buni prieteni, iar omul de afaceri a decis să îi ajute familia lui Shiva, pentru ca acesta să nu mai fie nevoit să muncească și să se poate duce la școală ca orice copil de vârsta lui.