Pentru români, grahamul este un sortiment de pâine din făină integrală. Pentru americani, graham este un biscuit tradițional. Cracker-ul graham a fost inventat ca parte din dieta Graham, care-și propunea să vindece... masturbarea!
Dacă în secolul 21 biscuiții graham sunt îndulciți cu miere, zahăr și sau scorțișoară, să știți că rețea actuală e mult diferită de cea originală, care presupunea un sortiment de biscuiți moi, din făină integrală, cu adaos de tărâțe și de germeni de grâu. Biscuiții Graham au fost inventați pe la anul 1800 de către un pastor presbiterian, numit Sylvester Graham. El i-a formulat ca gustare în dieta Graham, o dietă vegetariană radicală, din care fuseseră eliminate făina albă și condimentele.
Ce scop avea dieta Graham
Săracul Graham a conceput acest tip de dietă pentru a ajuta păcătoșii să scape de boala ce era considerată un adevărat flagel al acelor timpuri: masturbarea.
Graham, provenind dintr-o familie cu 17 copii, considera pulsiunile sexuale drept ceva care trebuia reprimat și considera „autoabuzul”, un termen colocvial utilizat frecvent pentru masturbare între anii 1820-1830, o formă anume de boală socială.
Printre combinație de psudoștiință și credință, Graham a decis că un regim vegetarian constând din fructe, legume, lactate cu măsură și amidonoase ar duce la un comportament de abstinență. Așa că în ultimele două decenii ale vieții sale, el a propovăduit dieta Graham, susținând că ar avea rol de abstinență de la activitatea sexuală și în special asupra autosatisfacerii, despre care preotul susținea că ar duce la nebunie și orbire.
Mișcarea grahamită și dieta Graham au dispărut după moartea pastorului, dar biscuiții graham au supraviețuit, s-au diversificat și îmbunătățit.