Poveste reală. A vrut să facă un avort clandestin

Deşi intenţiona sa faca un avort, în vremurile în care acestea erau interzise prin lege, Marcela a renunţat în ultima secunda. Acum e mândra de baiatul pe care l-a nascut.
„Sunt mândra de rapiditatea cu care iau decizii. O fac cu uşurinţa şi foarte bine. Dar, în 1983, nu mi-a ieşit. Nu a fost sa fie. Atunci nu existau anticoncepţionale „la liber”, ca acum. Eu, fata deşteapta, aveam o pila la farmacie, care îmi prepara „ceva miraculos”. Numai ca, la un moment dat, am aflat cu stupoare ca eram însarcinata.
Nehotarârea e un semn
Nu-mi doream decât un singur copil, pe care-l aveam deja. Claudia mea avea 3 ani. Era puiul nostru dorit, facut din dragoste. Pe de alta parte, soţul meu a fost singur la parinţi. Şi era cumva gelos ca eu mai aveam fraţi. Pentru mine însa, cei doi decreţei, cu 8 şi 10 ani mai mici ca mine, erau spiriduşii care mi-au mâncat copilaria, caci trebuia sa am grija de ei. Totuşi, înca de la începutul casniciei, soţul meu şi-a exprimat dorinţa de a-i darui doi moştenitori.
Atunci nu l-am contrazis, l-am lasat sa viseze, însa nu-mi surâdea deloc ideea. Prin urmare, am luat decizia de a scapa de „necaz”, fara sa-l anunţ, ştiind ca se va opune cu vehemenţa. Şi am început sa trag sfori, sa întreb în stânga şi-n dreapta. Era greu de gasit cineva care sa faca chiuretaje clandestine. Pâna la urma, am aflat de o asistenta medicala, care avea drept paravan o croitorie. Am cumparat un material de rochie şi, cu inima-n dinţi, am mers la ea. Draguţa, ea m-a invitat la o cafea, am stat puţin la taifas şi, când mi-a zis sa ma pregatesc, parca m-a lovit în moalele capului. I-am spus ca nu sunt pregatita Şi ca voi reveni.
Miracolele se întâmpla
Când am ajuns acasa, mi-am facut curaj şi i-am povestit lui Ştefan. Spre mirarea mea, nu m-a certat, dar mi-a zis ca ceea ce s-a întâmplat e un miracol de la Dumnezeu. Şi asta pentru ca medicii îmi spusesera ca nu mai pot avea copii. Cu toate astea, eu m-am încapaţânat sa cred ca nu mai am nevoie de un al doilea copil. Dupa o vreme, mi-am luat soţul de braţ şi am purces din nou la asistenta-croitoreasa. A boscorodit tot drumul, dar nu m-a înduplecat.
Când am ajuns, asistenta m-a trimis direct pe masa de operaţie. În timp ce ea îşi pregatea instrumentele, am simţit ca ceva nu-mi da voie sa fac acel gest. I-am zis cu voce stinsa şi cu ochii în lacrimi ca nu-mi pot ucide copilul. Când a aflat, Ştefan nu-şi mai gasea locul de bucurie. M-a sufocat cu pupaturi. Surpriza şi marea bucurie a fost când am nascut, vazând ca avem băiat Iar Robert este mândria noastră!”
Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro