O cortină de ziduri groase încercuieşte reţeaua de străduţe placate cu marmură ale bătrânului Dubrovnik. Păşesc cu responsabilitate, zgâindu-mă la clădirile baroce şi la tot ce ascunde această frumoasă cetate medievală.
De fapt, orice vizită aici ar trebui să înceapă cu o plimbare pe terasele zidurilor de calcar, extrem de bine conservate. Fortificaţiile, con-struite între secolele al VIII-lea şi al XIII-lea ca să-i ţină departe pe invadatori, atrag azi ca un magnet.
Stradun, locul unde se întâmplă toate lucrurile
De o parte am Marea Adriatică, de cealaltă, acoperişurile de teracotă ale clădirilor. Zidurile au cam un kilometru în lungime, aşa că-mi ia o oră să le străbat, timp în care admir marea albastră, pe care plutesc nenumărate bărcuţe pescăreşti, dar şi iahturi glossy ori ambarcaţiuni cu fundul de sticlă. În final, soarele apune, inundând orizontul şi cetatea cu o lumină galben-roşiatică ce atinge perfecţiunea.
Poarta Pile îmi deschide drumul către Old Town Dubrovnik
Sunt deja pe Stradun, principala arteră, prezentată în unele ghiduri şi cu numele de Placa. De aici, pot să iau pulsul oraşului, pentru că este locul de promenadă favorit atât pentru locuitori, cât şi pentru turişti. Lângă catedrala oraşului se află un buchet de terase la care se mănâncă peşte prăjit şi scoici, în nişte platouri imense. Meniul este un pic mai sofisticat la pescăria din port, unde se găteşte o friptură de peşte proaspăt, servită cu mămăligă.
Dimineţi aglomerate în Piaţa Gunduliceva din Dubrovnik
La intrare, dau peste Fântâna Onofrio, un important punct de atracţie al cetăţii. În dreapta se află Mănăstirea Franciscană, unde, de prin 1300, a funcţionat una dintre cele mai vechi farmacii europene. La celălalt capăt al lui Stradun, lângă Columna lui Orlando, obişnuiesc să se întâl-nească locuitorii cetăţii. Pictează, desenează în creion, joacă table şi se întreţin cu străinii care le vizitează oraşul. De jur împrejurul micii piaţete sunt cele trei clădiri care au jucat un rol important în istoria locului: palatul Sponza, biserica barocă St. Blaise şi Palatul Rectorului, pe vremuri locuit de guvernatorii provinciei, azi transformat în muzeul Dubrovnikului.
O iau pe străduţa îngustă din faţa palatului şi ajung în Piaţa Gunduliceva. Dimineţile sunt foarte aglomerate, pentru că locul se transformă într-o piaţă volantă cu fel de fel de bunătăţi locale, de la verdeţuri, legume, fructe până la peşte şi fructe de mare. Tot aici se află şi mănăstirea iezuită, din faţa căreia pleacă un drum până la vechiul port. Dar adevărata faţă a Dubrovnikului o înţelegi abia când părăseşti oraşul, pornind pe mare către plajele care te duc cu gândul la Rai, trecând peste peninsula împădurită şi pe lângă insulele verzi şi luxuriante, răsfirate de-a lungul coastei.