Simboluri internaționale și bijuterii cu tradiție, verigheta și inelul de logodnă se poartă cu multă dragoste și atenție de către cei care își protejează dragostea și căsnicia. Află ce obiceiuri sunt legate de aceste bijuterii prețioase și ce superstiții s-au păstrat din vremuri vechi.
Cuprins
- 1 Verigheta și inelul de logodnă. Istoria lor plină de mistere
- 2 Inelul ajunge simbol al căsniciei
- 3 Curiozități interesante din istoria verighetei
- 4 Pe ce deget se purtau verigheta și inelul de logodnă
- 5 De ce este bine să faci verighetele din aur
- 6 Superstiții bune de știut despre inelul de logodnă
- 7 Superstiții și vorbe de duh despre verighete
Verigheta și inelul de logodnă sunt singurele bijuterii care semnifică dragostea dintre doi tineri căsătoriți și legământul lor în fața lui Dumnezeu. Inelele sunt vechi din timpul Egiptului antic, pe vremea când faraonii își împodobeau mâinile cu cercuri de aur și pietre prețioase.
Din Egipt, obiceiul de a purta și dărui inele drept angajament al iubirii și căsniciei s-a răspândit în Imperiul Roman și în Grecia antică. Iar din anul 1215, Papa a stabilit să se păstreze o perioadă de câteva luni între logodnă și căsătoria propriu zisă, astfel încât tinerii miri să își testeze sentimentele, iar familiile lor să stabilească dota și toate cele necesare nunții.
Cuprins
- 1 Verigheta și inelul de logodnă. Istoria lor plină de mistere
- 2 Inelul ajunge simbol al căsniciei
- 3 Curiozități interesante din istoria verighetei
- 4 Pe ce deget se purtau verigheta și inelul de logodnă
- 5 De ce este bine să faci verighetele din aur
- 6 Superstiții bune de știut despre inelul de logodnă
- 7 Superstiții și vorbe de duh despre verighete
Verigheta și inelul de logodnă. Istoria lor plină de mistere
Istoria inelelor este deosebit de veche, la fel de veche precum istoria omenirii, deoarece au fost printre primele bijuterii confecționate din epocile timpurii. Se pare că primele inele au fost folosite în Egiptul antic, fiind simboluri ale puterii. Erau inele cu sigilii folosite de faraoni şi de persoanele cu autoritate, iar cei care le purtau aveau dreptul să emită ordine şi legi. O dovadă a întrebuinţării inelelor în epocile străvechi stă scrisă chiar în Biblie, în Geneza: „Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif.”
Cu timpul, inelele preţioase din aur sau din argint au devenit podoabe scumpe, iar romanii şi grecii au preluat acest obicei de la familiile bogate ale Egiptului. În Antichitate, inelul era un simbol al clasei sociale. Bogaţii purtau podoabe din aur cu pietre preţioase pe degete, sclavii aveau voie să poarte doar inele din fier pe care le primeau la eliberare.
Inelul ajunge simbol al căsniciei
Inelul pecetluia statutul social, dar şi legătura dintre doi oameni, astfel că a început să fie folosit tot mai des drept simbol al logodnei. Când un tânăr promitea să se căsătorească, dăruia tinerei alese şi familiei ei un inel din fier, drept simbol al angajamentului său. În Antichitate, logodna era o ceremonie complexă şi mult mai importantă decât nunta, care era o urmare firească a promisiunii făcute în timpul logodnei.
Cu timpul, în secolele II şi III era noastră, nunta şi cununia religioasă capătă importanţa pe care le-o acordăm şi azi, iar vechiul inel de logodnă este înlocuit de verighetă. În Enciclopedia Britanică se menţionează că inelul de aur este introdus în ceremonia căsătoriei din secolul II, iar binecuvântarea lui de către un preot se face din secolul XI.
Papa Inocențiu al III-lea a decretat, încă de la începutul anilor 1200, ca logodna și cununia să fie două ceremonii distincte, iar mirii să aștepte o perioadă de câteva săptămâni sau luni între ele, pentru a-și testa sentimentele. Tot mai des, inelul de logodnă, cel care se dăruia primul, trebuia să fie un inel împodobit, fie cu inscripții legate de dragoste, cu pietre colorate, cu noduri, stele sau inimi.
Ulterior, verigheta, cea care se punea pe deget în timpul căsătoriei religioase, se făcea cât mai simplă, fără podoabe, dar neapărat din aur, pentru a marca simplitatea iubirii celor doi, trăinicia sentimentelor lor și puritatea miresei.
Curiozități interesante din istoria verighetei
… primul inel creştin de logodnă a fost găsit în catacombele Romei şi datează din secolul II era noastră.
… iniţial, doar femeile purtau inelul de căsătorie, ca semn al statutului social şi al dependenţei faţă de soţ.
… la începuturile creştinismului, inelul dăruit soţiei avea un sigiliu cu care femeia însemna lucrurile de valoare din casă? Dacă un astfel de obiect era furat sau pierdut, putea fi uşor recunoscut cui îi aparţinea.
… în Biblie, nu este menţionat nicăieri inelul drept obiect indispensabil ceremoniei de cununie, aşa cum a devenit astăzi? Din contră, purtarea de podoabe, mai ales din aur cu pietre scumpe, era considerată o fală deşartă.
Pe ce deget se purtau verigheta și inelul de logodnă
Obiceiul de a purta pe mâna stângă inelul primit de la bărbatul cu care te căsătoreai s-a păstrat până în zilele noastre.
Verigheta se poartă pe mâna stângă conform unei superstiţii vechi care spune că de la al patrulea deget de la mâna stângă pleacă o venă direct spre inimă. I se spunea chiar „vena amoris”. Astfel că, pe degetul inelar, se punea întotdeauna inelul de logodnă urmat apoi de verighetă.
În zilele noastre, logodna se face întotdeauna cel puțin cu 3 luni îniante de nuntă, iar femeile căsătorite poartă pe același deget inelar verigheta și inelul de logodnă.
Cu toate acestea, există și țări precum Rusia, Germania sau India unde femeile mută inelul de logodnă la inelarul din dreapta, după ce se căsătoresc și pun verigheta pe mâna stângă.
Ambele inele arată nu doar statutul ei social, de femeie măritată, ci și statutul financiar al familiei. Este aproape obligatoriu ca inelul de logodnă să aibă o piatră de preț, cel mai adesea un diamant, și să fie tot din aur, ca și verigheta.
De ce este bine să faci verighetele din aur
Cu toate că majoritatea bărbaților în vremurile vechi, mai ales în vremurile medievale, aveau venituri modeste și cumpărau inele de logodnă sau verighete din argint, acestea nu erau bine văzute. Argintul era considerat un metal nenorocos, deoarece se oxida și se înnegrea și era folosit în multe ritualuri din magia neagră.
Mult mai apreciate erau inelele de logodnă din aur care, se spune, atrăgeau și protejau dragostea. Cele din argint erau văzute ca un magnet pentru nenoroc și infidelitate, deoarece argintul își pierde strălucirea și se înnegrește cu timpul. Cu cât se înnegrea mai repede, cu atât se spunea că bărbatul va călca pe căi strâmbe sau că va destrăma căsnicia.
Superstiții bune de știut despre inelul de logodnă
Inelele de logodnă trebuie să fie cât mai scump pentru a proteja căsnicia toată viața. Inelul de logodnă trebuie să fie obligatoriu din aur, dacă vrei să ai o căsnicie lungă.
Dacă o altă femeie îți probează inelul primit de la logodnic, aceasta îți va fura iubitul.
Dacă vrei să ai parte de zile bune și de somn lipsit de griji, nu mai purta inelul de logodnă după ce ai rupt logodna. Altminteri, preiei și blestemele abătute asupra lui. Ba chiar este bine să îl înapoiezi bărbatului de la care l-ai primit.
Aduce ghinion un inel cu perlă. Cel mai norocos inel de logodnă este cu safire, căci protejează împotriva spiritelor rele.
Dacă visezi că ai pierdut inelul de logodnă, vei avea probleme mari în dragoste.
Ai grijă să nu dai niciodată inelul de logodnă altei femei. Viitoarea ta căsnicie poate fi în pericol.
Dacă inelul de logodnă este strâmt și trece foarte greu de a doua încheietură a degetului, când ți-l pune pe deget iubitul tău, atunci tu vei domina în căsnicie. Dacă inelul este suficient de larg și ajunge imediat la baza degetului, atunci el va fi stăpânul în casă.
Superstiții și vorbe de duh despre verighete
Verigheta, odată pusă pe deget în biserică, nu se mai dă jos niciodată. Cu toate acestea, există situații în care ești nevoită să faci acest lucru, fie că degetele s-au îngroșat cu trecerea anilor, fie că te-ai rănit, fie că s-a rupt verigheta. În acest caz, dacă verigheta trebuie reparată sau lărgită, este bine să vorbești din nou cu un preot să o binecuvânteze și să vă reînnoiți jurămintele de căsătorie.
Ai grijă să nu scapi niciodată pe jos verigheta!
Niciodată să nu arunci verigheta, oricât de supărată și dezamăgită ai fi, dar mai ales nu trebuie să o dai niciodată altcuiva, nici măcar pentru câteva minute.
Aduce ghinion și ție, și celeilalte persoane dacă verigheta care ți-a fost hărăzită doar ție este dată cu împrumut. Cu atât mai puțin nu trebuie să o dai cuiva care se laudă că poate face vrăji cu verigheta ta ca să îți meargă mai bine în dragoste.
Ca orice obiect intim și drag, verigheta se încarcă din energia spiritului și sufletului tău. Dacă tu o dai altcuiva, energia aceasta se risipește și se spune că se rupe legătura de taină dintre tine și jumătatea ta.
Ai grijă să nu pierzi verigheta! Se crede că pierderea ei anunță divorțul sau pierderea iubirii și o căsnicie nefericită. De aceea, este bine ca verigheta să fie comandată pe mărimea degetului tău ca să nu fie prea largă.
Înainte de căsătorie, nu este bine să îți cumperi singură o verighetă. Au fost cazuri în care, chiar dacă nu aveau o relație stabilă, tinerele au cumpărat verighete în speranța că vor grăbi căsnicia. Dar credințele din popor spun că nu este bine să cumperi tu verigheta singură. Este bine să alegi verighetele doar împreună cu viitorul soț, pentru ca relația voastră să aibă parte de o soartă fericită.
Ultima modificare noiembrie 7, 2022 2:19 pm