„Îmi dorisem foarte mult să fac parte din echipa de majorete. Alergam mai mult de un kilometru, fără să îmi dau seama că am cancer. Nu au existat simptome, dar mama și tata au observat ceva în neregulă la mine”, își aminteșete acum Montana.
A urmat o nouă luptă epuizantă de supraviețuire. Alte ședințe de chimioterapie, alte injecții și dureri cumplite, dar cel mai greu i-a fost atunci când medicii au anunțat-o că trebuie să renunțe la gimnastică și la echipa de majorete.
Brown a reușit să învingă din nou cancerul și atunci și-a dat seama că și-a găsit menirea: aceea de a-i ajuta pe alți bolnavi de cancer.
„Când eram bolnavă, asistentele erau foarte bune, mă iubeau mult, aveau grijă de mine. Era exact ceea ce îmi trebuia mie şi familiei mele, mi-au fost de mare ajutor. M-au ajutat să mă decid că trebuie să fiu ca ele şi să ajut şi eu aşa cum ele au făcut-o pentru mine”, explică Montana.
Așa că, atunci când a venit vremea colegiului a ales să facă școala de aistente, iar la 24 de ani s-a angajat la același spital la care a fost tratată în copilărie pentru a-i ajuta pe alți copii să lupte cu cancerul.
„Îmi doream mult să pot spune: <>. Eu şi pacienţii mei vom forma un legământ. Nu voi mai intra pe uşile astea ca pacient. Voi intra ca angajată”, a mai spus Montana Brown, care vrea să fie o sursă de inspirație și de sprijin pentru copiii internați la AFLAC Cancer Center.