Oamenii pe care îi întâlnim zilnic lasă, fiecare o amprentă asupra vieții noastre. De la fiecare putem învăța, de la fiecare putem să rămânem cu ceva.
Citește și Un băiețel a făcut un schimb cu o fetiță. Morala poveștii lor se aplică și în dragoste
O femeie a povestit pe o rețea socială cum o fetiță de șase ani i-a schimbat perspectiva asupra vieții.
”La mijlocul toamnei trecute plecasem la Constanța să o văd pe mama care era în spital. Era grav bolnavă și am venit într-un suflet. Medicii mi-au spus că nu mai au cum să o ajute și e doar o chestiune de zile.
Măcinată de gânduri și depresie, m-am refugiat pe plaja de lângă blocul unde am copilărit. Mi-am întins un pled și priveam marea.
Nu a trecut mult timp până ce lângă mine s-a așezat o fetiță cam la șase ani. M-a salutat și a început să se joace în nisip. Am încercat să o ignor, dar ea a început să vorbească.
– Construiesc!
– Văd. Ce construiești? am întrebat-o neinteresată.
– Nu știu. Îmi place să simt nisipul printre degete.
– Da, e plăcut – și am început să mă descalț să simt și eu nisipul pe picioare.
Un pescăruș a aterizat lângă noi.
– Bucuria!
– Poftim?
– Mama zice că pescărușii ne aduc bucuria.
Pescărușul n-a stat mult și și-a luat zborul.
– La revedere, bucurie! – i-a transmis fetița.
Mi-am spus: bine ai venit, calamitate și m-am ridicat să plec. Fetița a venit după mine.
– Cum te cheamă?
– Roxana Petrescu.
– Pe mine mă cheamă Camelia și am șase ani.
– Bună, Camelia!
A râs și mi-a spus că sunt amuzantă. Eram posomorâtă. A strigat după mine să mai vin și mâine, să avem o zi frumoasă.
Citește și O fetiță a trebui să-și cheme la școală mama. Motivul? Un desen
Zilele ce au urmat au fost dificile. Mama se simțea foarte rău. După ce m-am întors de la spital am ieșit la o plimbare pe plajă, pe seară, când am revăzut-o pe fetița cu ochi albaștri pe nume Camelia.
Ultima modificare mai 1, 2017 11:36 am
Page: 1 2