Ștefan și Rareș sunt gemeni identici. Amândoi trăiesc într-un oraș pe malul Dunării. Rareș e mai timid și își câștigă existența închiriind turiștilor barca pe care o are moștenire de la părinți.
Într-o zi, din nefericire, Rareș a închiriat barca unor turiști și aceștia, beți fiind, i-au scufundat barca. Rareș a rămas fără singurul lui venit. N-a putut salva nimic de pe barca lui.
Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, în familia celor doi gemeni s-a mai produs o nenorocire. Soția lui Ștefan a murit într-un accident de mașină.
Rareș a încercat să-și consoleze fratele cum a putut. Într-o zi chiar s-a dus să-i facă niște cumpărături. În timp ce se afla în magazin, o bătrânică s-a apropiat de el și, confundându-l cu fratele său i-a spus:
– Îmi pare rău pentru pierderea suferită. Cred că te simți foarte trist.
Rareș a crezut că bătrânica se referă la barca lui așa că i-a răspuns:
– La naiba cu ea! Chestia e că mă cam bucur că am scăpat de ea. Mânca o grămadă de bani. Era cam bătrână. Fundul era stricat și miroasea oribil. De fiecare dată când o foloseam lua apă și gaura de pe fund se lărgea și mai mult. Faptul că am închiriat-o celor patru turiști a fost un lucru bun. Eu i-am avertizat că miroase urât, dar eu au vrut-o. Cred că erau cam beți. Au folosit-o în noaptea aceea și aia i-a fost.