Povestea unei femei a ajuns virală pe internet, gestul ei a înduioșat mii de oameni.
„Venisem din Timișoara cu trenul în București pentru a lua alt tren către Iași. Stăteam într-o cafenea în gară când am văzut prin geam o puștoaică cu un prunc în brațe. Afara era frig și ea era îmbrăcată cam sărăcăcios, ceea ce o făcea să tremure ca varga. Întindea mâna către trecători și lumea o ignora. Părea un suflet bun ce suferea mult.
Mi-am terminat cafeaua și am ieșit afară să o caut. Mă gândeam să-i las niște bani, să mănânce ceva. Când m-am apropiat de ea, scâncea. M-am uitat bine la ea, nu-i dădeam mai mult de 14-15 ani. Mititelul din brațele ei era bine învelit și dormea dus. M-am cutremurat când am văzut această scenă.
M-a întrebat dacă îi pot da câțiva lei să ia ceva de mâncare. Mi-am dat seama imediat că nu era o cerșetoare oarecare și am rugat-o să mergem la o farmacie din apropiere să-i cumpăr ceva. A mers cu mine și am cumpărat niște lapte praf pentru bebeluș pentru că nu avea mai mult de 2-3 luni.
I-am zis că trebuie să mănânce și ea ceva, se vedea că nu mai mâncase de ceva timp. A mers cu mine în cafenea și i-am cumpărat niște sanvișuri. Mi-a mulțumit sincer de câteva ori în timp ce hăpăia de zor. Și-a deschis sufletul imediat.
Avea 15 ani și după ce rămăsese însărcinată a fugit de acasă. I-a fost teama de reacția părinților ei. Am întrebat-o dacă ar vrea să se întoarcă acasă. Nu am primit niciun răspuns o perioadă de cîteva secunde. Am insistat și mi-a spus că furase de acasă o mare sumă de bani când fugise. Nu i-au ajuns mult timp banii aceia. Viața e grea pe stradă, mai ales cu un copil mic. Voia să se întoarcă acasa, dar îi era teamă că părinții ei nu o să fie de acord.
Am ieșit din cafenea și am întrebat-o dacă vrea să-mi folosească telefonul pentru a o suna pe mama ei. Nu voia, căuta scuze. Pâna la urmă am convins-o, am format numărul de telefon și a răspuns mama ei. M-am prezentat și i-am spus că fiica ei dorește să vorbească cu ea. I-am dat telefonul fetei și am auzit cum mama ei plângea la telefon. Au vorbit și mi-a pasat din nou telefonul, i-am promis mamei ei că voi face tot posibilul ca ea să se întoarcă acasă cât mai repede.
Am mers împreună cu ea și i-am cumpărat un bilet de tren către Brașov, de unde era ea. Am mers la farmacie din nou, i-am cumpărat niște șervețele umede, formulă pentru bebeluș și scutece. Pentru lucruri neprevăzute, i-am lăsat și ceva bani.
Am dus-o pe peron, la tren. A plâns mult și mi-a tot mulțumit. Am îmbrățișat-o și l-am pupat pe bebeluș pe frunte și ea s-a suit în tren.
În fiecare an, de Crăciun primesc o scrisoare de la ea. Acum are 21 de ani și e la Facultatea de Litere. Numele ei este Florentina și pe bebeluș îl cheamă Petre.
Cu toții putem aduce o schimbare în viața cuiva. Tot ce trebuie să facem este să ne deschidem sufletele.”
Sursa foto: 123rf
Ultima modificare mai 9, 2017 11:30 am