O casieră a ținut să împărtășească o întâmplare care s-a petrecut pe când era la serviciu. Întâmplarea i-a deschis ochii privind faptul că fiecare om pe care îl întâlnești are povestea lui, necazurile sale, așa că nu ar trebui să avem prejudecăți și nici să judecăm pe nimeni.
“Eram de serviciu când, un cuplu de bătrâni pe care îi știam de ceva vreme și-au pus produsele pe bandă. Le-am scanat și când le-am spus totalul și-au dat seama că nu au suficienți bani pentru a le cumpăra pe toate. Mai aveau nevoie de vreo 45 de lei, așa că m-au rugat să scot câteva produse de pe bon, suficiente cât să atingă suma la care doreau să ajungă.
Pentru a șterge anumite tranzacții a trebuit să cântăresc din nou legumele și fructele. Mă simțeam oribil. Mi se părea nedrept și vedeam că cei doi se simt extrem de rușinați de toată situația creată.
M-am prefăcut că țin întreaga pungă cu mere pe cântar când de fapt o ridicasem puțin în aer. Le-am spus că și cântarele acestea mai greșesc. Am repetat acțiunea pentru punga cu cartofi, cea cu vinete, dar și pentru cea cu portocale.
Toți cei care stăteau la coadă au văzut ce am făcut, dar s-au prefăcut că nimic nu s-a întâmplat. Toată lumea mi-a zâmbit complice.
O săptămână mai târziu, cei doi bătrânei mi-au adus un buchet de flori și mi-au mulțumit pentru ce am făcut.
Mi-au povestit că acum o săptămână și-au înmormântat băiatul și îmi mulțumeau că am dat dovadă de bunătate, deși nu le datoram nimic. Își cheltuiseră aproape toți banii pe care îi mai aveau pe înmormântare și pentru datoria fiului lor. Acesta avusese un accident de mașină și nu avea asigurare, așa că ei doi au plătit avariile mașinii pe care a lovit-o copilul lor.”