O femeie a povestit pe internet cum a ajuns să fie mamă când deja își pierduse speranța.
“L-am întâlnit pe Matei când mă așteptam cel mai puțin. Doi prieteni ne-au cuplat. Matei era văduv și avea o fetiță de 3 ani. La prima întâlnire, mă gândeam că dacă totul merge bine, voi primi totul, un soț și un copil pe care mi-l dorisem foarte mult. Încercasem ani la rândul să concep un copil cu fostul soț și am descoperit că nu pot avea copii.
După trei luni de întâlniri, am cunoscut-o pe Alina, fiica lui Matei. Țin minte și acum ziua aceea. Alina, stând pe umerii tatălui ei, m-a lovit cu picioarele în cap, fără să vrea. Și-a cerut scuze în cel mai adorabil mod.
Am fost și la mare împreună. Și acum mai avem poza aceea. Eu radiind de fericire, ținând-o pe Alina în brațe în costumul ei haios de sirenă și Matei îmbrățișându-ne pe amândouă.
Toată lumea mă întreabă dacă e greu să iubești copilul altei femei. Știți ce a fost greu? Să renunț la viața mea solitară, să mă mut în casa lui, pe care o construise alături de altă femeie. A fost greu să am o familie instant.
Nu am trecut prin 9 luni de sarcină. Nu am fost să caut landou. Nu am organizat camera bebelușului. Nu am trecut prin faza de la noi doi, la noi trei.
A fost greu să o iubesc pe Alina? Mi-am dorit un copil atât de mult încât cred cu tărie că ar fi fost imposibil să nu o iubesc. Mă uit la ea și îmi saltă inima când o văd fericită.
În afară de lovitura aceea cu piciorul pe care mi-a aplicat-o când ne-am cunoscut, Alina m-a pus la încercare într-o zi. Am certat-o când am observat că și-a lăsat jucăriile în sufragerie. M-a curentat când am auzit “Nu ești mama mea adevărată”.