O rochie de mireasă. Trei generații. O poveste „înrămată” într-un muzeu. August, 1944. Maiorul Claude Hensinger, pilotul unui bombardier B-52, se întorcea împreună cu echipajul său dintr-un raid asupra Japoniei. O defecțiune tehnică a provocat aprinderea unui motor, iar parașutele s-au dovedit a fi salvarea lor. Și tot ele aveau să protejeze echipajul de frigul nopții după ce au reușit să aterizeze pe stâncile din Himalaya.
Recunoscător, Claude Hensinger avea să păstreze parașuta. Ajuns acasă după terminarea Războiului Mondial, el a început să se întâlnească cu Ruth, fata pe care o știa și o îndrăgea încă din copilărie. După ce a curtat-o aproape un an, în 1947, Claude și-a luat inima în dinți și –a dăruit lui Ruth o cutie de carton, după ce i-a spus: „Mi-aș dori să îți faci o rochie de mireasă din parașuta mea. Este cea care mi-a salvat viața”. Aceasta a fost cererea lui în căsătorie.
Fără să stea pe gânduri, Ruth a acceptat cererea în căsătorie și, odată cu ea, materialul pentru viitoarea ei rochie de mireasă. Inspirată de o rochie din filmul „Pe aripile vântului”, logodnica maiorului Claude Hensinger și o croitoreasă locală au creat o spectaculoasă rochie de mireasă, care și-a câștigat locul în prestigiosul „Smithsonian National Museum of American History”.
Ruth și-a purtat cu mândrie rochia în ziua nunții ei, 19 iulie 1947, iar povestea continuă. 25 de ani mai târziu, rochia avea să fie purtată de fiica lor, Susan. Iar după alți ani, în 1989, rochia avea să fie purtată din nou, de data aceasta de către mireasa lui David, nepotul lor.
Din 1990, inedita rochie de mireasă se numără printre cele mai apreciate piese din colecția de de peste 137 milioane de artefacteale complexului muzeal Smithsonian din Washington D.C. Și ca ultim „detaliu”, rochia încă mai păstrează o mică pată din sângele lui Claude Hensinger rezultată în urma impactului cu stâncile, atunci, în 1944, când încă nu știa unde avea să îl parașuteze viața.