Mihai Morar: „Minciuna are picioare de top model”

27.04.2014, 07:45.

Mihai Morar realizator radio TV – Dăunătoare nu este minciuna care trece prin minte, ci cea care se scufundă în ea şi se aşază acolo“ – spuneau romanticii.
Suntem educaţi că minciuna se traduce prin şmecherie. Când bunică-ta îţi dă bani de îngheţată sărind peste recomandarea părintească, are grijă să te atenţioneze: „Dar să nu-i spui lu’ maică-ta, pentru că tot pe mine o să mă certe!“ La locurile de joacă din părculeţ, n-ai voie să te joci cu mânuţele în nisip „pentru că e caca“. În timpul anilor mei de şcoală, colegii care veneau cu încălţări sport „de firmă“ erau prelucraţi de părinţi să ne spună nouă, săracilor, că le-au primit de la o rudă din străinătate, nicidecum că unul din părinţi i-a cumpărat din diurna pentru delegaţie.
Făceai meditaţii în particular cu proful de mate de la clasă, era absolut interzis să dezvălui asta colegilor. Înainte să absolve orice instituţie de învăţământ, copilul îşi ia diploma în minciună. Prin clasa a douăsprezecea, când mama se chinuia să îmi plătească meditaţiile la chimie, materia care îmi cauza migrene, după vreo patru luni a aflat că eu nu fusesem nici măcar o singură dată acasă la profesoară. Habar n-am ce făcusem cu banii, dar ştiu sigur că a fost prima oară când mi-a folosit atestatul în minciună.

Într-o lume a aparenţelor, pare o naivitate să-ţi educi copilul după spiritul biblic „Să nu minţi!“. Societatea în care el urmează să dea din coate nu e construită nici pe adevăr, nici pe dreptate. Hitler, unul dintre magicienii manipulării, credea sincer că o minciună spusă tare şi repetată suficient de mult va fi luată drept adevăr absolut. E greu să propovăduieşti cugetările romanticilor, cum că „dăunătoare nu este minciuna care trece prin minte, ci cea care se scufundă în ea şi se aşază acolo“, într-o epocă în care prin minciună s-au clădit cariere, averi, glorii, imperii.

Săptămânal, ba în emisiune, ba cu diferite prilejuri sociale, întâlnesc cel puţin trei cazuri patologice. Să tot fi trecut un an de când în platoul TV am avut un adevărăt Hitler monden. Le spunea telespectatorilor pe un ton răspicat cât de morală a fost ascensiunea ei pe scara răsturnată a valorilor din România. Întâmplarea a făcut ca, exact cu două zile înainte, să mă întâlnesc cu un milionar de Top 300, care mi-a făcut dovada că el este cel care i-a plătit maşina cu care ea se lăuda prin tabloide că şi-a cumpărat-o prin trudă şi sudoare. Am avut grijă ca înainte de emisiune să-i transmit salutări din partea sponsorului, fără să îi dezvălui că ştiu amănuntul ruşinos.
Cu toate astea, la întrebarea „De unde ai maşina?“ a răspuns deranjată: „La valoarea mea, la con-tractele mele, crezi că nu pot să-mi permit 300 de cai-putere?“ Nici măcar n-a clipit. Iar în acel moment, în cutia de sticlă a telespectatorului, erau doi mincinoşi. Eu, mincinosul prin omisiune. Ea, mincinoasa de profesie. Am preferat să nu spun ce ştiu pentru că în situaţia asta mi-am dat seama că, dincolo de faptul că minţea publicul, personajul avea o problemă mult mai gravă. Aveam în faţa mea cel mai grav caz de minciună: să te minţi pe tine însuţi!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro