Margareta ne-a întrebat cum ne numim, de unde suntem și am depănat amintiri alături de ea. La un moment dat, o asistentă medicală a ieșit din clădire și i-a întins niște pastile Margaretei.
– Doamnă, trebuie să vă luați pastilele și să dormiți de prânz.
– Pot să mai stau puțin? Iau pastilele și merg la culcare.
Asistenta i-a făcut semn că nu se poate. Margareta s-a ridicat cu ajutorul nostru și a intrat în clădire alături de asistentă. Am asigurat-o că vom trece iar pe la ea, la întoarcerea din concediu, peste o săptămână. Acest lucru a bucurat-o tare mult.
Când ne-am întors din concediu, am mers să o vedem pe Margareta. Ne-a întâmpinat asistenta medicală și ne-a întins o cutie metalică. Ne-a spus că îi pare rău. În cutie era o scrisoare care ne era dedicată.
Ultimele zile au fost extrem de fericite pentru mine. Am simțit că am din nou o familie căreia îi pasă de mine.
Aseară medicul a spus că am probleme grave cu inima, dar eu mă simțeam bine. Sunt într-o dispoziție foarte bună datorită vouă. Vreau să vă mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ați adus-o.
În cutie aveți cameea pe care am purtat-o în prima zi când ne-am văzut. Este cadou de nuntă de la soțul meu, din 30 iunile 1939. A fost a mamei lui. Să o porți cu plăcere și să o dai mai departe fiicelor sau nepoatelor tale. Cu această camee vă trimit și toată dragostea mea.
Margareta”
Am aflat că Margareta murise la 3 zile după vizita noastră. M-am uitat pe camee și în pe spate era gravat “Dragostea e veșnică”.”