O mamă îndoliată a împărtășit cu toată lumea această întâmplare pe prin intermediul paginii de Facebook Love What Matters.
Redăm integral cuvintele ei.
”Nu am putut să spun povestea asta până acum. Am fost în zborul 1076 de la Southwest Airlines pe 18 august. Mă simțeam rău, arătam rău. Stăteam pe scaunul meu între doi străini ținând între picioare o pungă pentru vomă. Una dintre stewardese s-a uitat la mine și m-a întrebat dacă sunt bine. I-am cerut niște apă și mi-a fost adusă de o altă persoană.
Apoi a venit acest băiat. Aș vrea să-l fi întrebat cum îl cheamă. Ne întreba pe toți ce vrem să bem. Am cerut o cola și încă un pahar cu apă. S-a aplecat spre mine și m-a întrebat dacă sunt bine. I-am spus că mă întorc acasă să-mi înmormântez băiatul. Mi-a spus că-i pare rău și mi-a adus apă, cola și un pahar cu gheață.
Fata de lângă mine s-a oferit să-mi toarne băutura în pahar pentru că îmi tremurau mâinile prea tare. Când am aterizat, fata m-a ajutat cu bagajul. Când ieșeam din avion, tânărul de mai devreme stătea la ușă. M-a oprit și mi-a dat un șervețel. Mi-a zis că îi pare rău. I-am mulțumit și am plecat. Când am ajuns în aeroport, m-am uitat în șervețel și am început să plâng.
L-am rugat pe duhovnicul meu să-l binecuvânteze pe băiat și el mi-a spus că băiatul ăsta a fost un adevărat înger. Vă rog să distribuiți și sper să ajungă și la el. Îți mulțumesc foarte mult pentru cuvintele tale și pentru că ți-ai făcut timp să le scrii, deși nu mă cunoșteai. Iată ce scria pe șervețel:
În 2004, l-am pierdut pe fratele meu mai mare. A fost traumatizant pentru mine, ca frate și nici nu pot să-mi imaginez prin ce treceți dumneavoastră, ca mamă.
Totuși, am văzut-o pe mama mea cum a suportat aceasta suferință, care nu îi va trece niciodată.
În primul rând, să fii mamă înseamnă să dai viață ca o promisiune pentru viitor. Misiunea dumneavoastră nu se termină acum – viața fiului dumneavoastră este mai importantă decât moartea lui și așa va fi mereu. Mama mea s-a chinuit mult să scape măcar un pic de această durere. Și-a dat seama acum că durerea nu scade niciodată în intensitate.
Nu vă irosiți energia căutând moduri de a scăpa de durere. În schimb, încercați să găsiți modalități de a vă bucura. Vizitați-vă familia, apropiați-vă de cei care s-au îndepărtat, călătoriți mai mulți.
Aveți o datorie față de băiatul dumneavoastră – să supraviețuiți acestei încercări.”