Deşi este considerată o prăjitură tradiţională românească, cozonacul cu nucă, rahat sau cacao şi stafide se prepară şi în alte ţări, cum ar fi Bulgaria (kozunak) sau Italia (panettone).
În România, fiecare zonă a ţării are o reţetă proprie şi o variantă de umplutură tradiţională folosită de Paşte şi Crăciun.
În Bucovina, aluatul se face cu mult lapte, în timp ce în Moldova există cozonaci foarte înalţi, numiţi „babe”, fără umplutură, în a căror compoziţie intră până la 20 de ouă, stafide şi coajă rasă de portocale.
În Ardeal, influenţele ungureşti (kurtos kalacs) sau germane (cozonac cu mac, mai puţin crescut) se simt puternic în reţeta de cozonac.
Piftia de porc sau de curcan
Piftia este un alt produs tradiţional care se consumă cu precădere de Crăciun. Deşi în alte ţări aspicul cu legume este consumat destul de des, românii, mari amatori de carne, preferă să facă piftie numai la tăierea porcului.
Odată cu introducerea tot mai multor influenţe din vest în ultimele două decenii, piftia de pui sau de curcan, mai dietetică şi recomandată persoanelor cu probleme de sănătate a prins şi la noi.
Reţeta este simplă şi se bazează pe gelatina naturală din oasele animalelor care, prin fierbere îndelungată, transformă supa în aspic.
Cuvântul piftie vine din greacă, unde pikti înseamnă gelatină.