EXCLUSIV! Interviu cu Maria Zvincă – de la strateg digital la senzație în online: „Cred că pe net are loc toată lumea”

Pentru numărul de septembrie al revistei Unica, am stat de vorbă cu vloggerița Maria Zvincă despre ce înseamnă să fii vlogger în peisajul social media actual, despre campania ei de body positivity #suntbinecumine și despre lucrurile mai puțin cunoscute de cei care o urmăresc.

Spune-mi un lucru fun sau nebunesc despre tine pe care nu îl știu urmăritorii tăi.

Cred că ce nu se vede dincolo de vlog și știu doar prietenii mei apropiați asta despre mine este că iau deciziile foarte spontan și “mă arunc cu capul înainte” când vine vorba de a face ceva fun. Să plecăm într-o excursie, să cumpărăm bilete pentru un City Break în altă țară. De fapt dacă stau bine să mă gândesc, toate citybreak-urile în care am fost, au fost spontane și decise la impuls. Foarte rar am planificat ceva cu mult timp înainte. I go with the flow când vine vorba de distracție.

Există vreo întâmplare penibilă care te bântuie din când în când înainte să pui capul pe pernă?

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Doamne, DA! Eu sunt o persoană foarte directă, iar când eram mai micuță și mai rebelă, spuneam tot ce gândeam, fără filtru. Și de atât de multe ori am spus prostii, încât mai mereu îmi amintesc tot felul de situații penibile. Dar cred că cea mai pregnantă amintire este când îmi plăcea de un tip și încercam să îi dau semnale, dar în același timp mă fâstâceam și eram stânjenită. Mă stânjenesc și acum când îmi amintesc.

Tu te-ai apucat de vlogging în anul 2018. Cum ai luat decizia aceasta?

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Eu voiam să mă apuc de vlogging de prin 2016, dar nu aveam curaj. Îmi era foarte frică de hate și de reacțiile oamenilor. Ulterior m-am angajat pe postul de strateg digital într-o agenție mare de publicitate din România. Eu urmăream tot fenomenul vlogging-ului, mulți clienți ai agenții, dar și colegii de-ai mei nu înțelegeau cam cum merg lucrurile în online și de ce vlogurile sunt oportunități de comunicare pentru branduri. Așa că am făcut muuuuult lobby în agenție și la clienți să investească în felia asta de online. Ulterior am fost promovată în agenție ca specialist în content și atunci am luat decizia să îmi încep propriu meu canal de Youtube, pentru ca nu puteam fi un specialist doar din teorie, trebuia să învăț first hand ce înseamnă să fii content creator.

La vremea respectivă, erau destule voci în online-ul românesc. Ți-a fost teamă în vreun moment că nu este loc și pentru tine?

Cred că pe net are loc toată lumea, în schimb ce îmi era frică, era să nu fiu doar o altă fată care încearcă să facă vlog. Îmi doream foarte tare să reușesc pentru că cifrele pe care eu reușeam să le produc erau dovada faptului că eram un specialist și un strateg bun. Dacă aș fi eșuat asta ar fi însemnat că toate teoriile mele despre content erau doar teorii care nu aveau practicabilitate. Deci pentru mine era o presiune mare să îmi găsesc vocea și să reușesc, pentru că miza era credibilitatea mea în carieră.

Câtă muncă și câtă distracție se află în spatele unui videoclip de pe canalul tău de pe YouTube – de la ideea în sine și până când uploadezi videoclipul pe YouTube?

La început era mai multă distracție, edit-ul era mai slab calitativ, nu mă stresam cu luminile, filmam la geam la lumină naturală. Acum lucrurile sunt mai mult muncă și mai puțin fun, acum iau contentul mai mult în serios, investesc mai mult timp, am învățat mai multe lucruri, deci și calitatea materialului a crescut. Dar dacă ar fi să o luăm pe pași, mai întâi îmi fac set up-ul, lumini, trepiede, cadru. Apoi mă pregătesc pe mine, hair, makeup și outfit. Subiectele le am pe toate pregătite înainte, sunt vloguri care necesită un script scris înainte, altele care sunt freestyle și vorbesc liber. Filmările se întind mereu pe aprox 1-2h, după care urmează editarea videoclipului care de obicei ocupă o zi întreagă. Și apoi vine partea de promovare a video-ului, pe Instagram, pe Youtube samd.

Pe canalul tău de YouTube ai vorbit de mai multe ori despre faptul că, pe lângă vlogging, te ocupai și de job-ul tău de zi cu zi. Cum reușești să le faci pe amândouă?

De câteva luni de zile am renunțat la job-ul cu program și lucrez de acasă, doar pe anumite proiecte. Iar acum s-a schimbat ierarhia, pe primul loc este vlogul și pe locul 2 jobul. Am luat decizia să pun vlogul pe primul loc pentru o perioada de timp pentru că îmi doream să investesc mai mult timp în asta, voiam să văd unde o sa ducă. Aveam și am o grămadă de idei de proiecte mai mari pe care vreau să le fac în online și care au nevoie de mult timp din partea mea. În același timp când lucram full time eram extenuată, ajunsesem să nu fac altceva decât să muncesc, nu aveam niciun moment de respiro. Deci pentru o perioada de timp, experimentez cu vlogul, dar vreau la un moment dat să mă întorc la Strategie cu toate learning-urile pe care le-am strâns despre content și online în perioada asta.

La începutul acestui an ai scos un videoclip foarte fain, plin de sinceritate și vulnerabilitate, despre cât de toxică poate fi industria de vlogging. Cum reușești să rămâi în această industrie, odată ce ai o asemenea realizare? Ce te motivează să nu te lași și să nu aluneci și tu pe acea pantă a toxicității?

Pentru mine e un tango constant între decizia de a continua și tentația de a renunța. Dar ce cred că încă mă ține curioasă și interesată, deși sunt și multe părți toxice ale acestei meserii, este că online-ul e atât de viu și apar atât de multe lucruri noi care ne provoacă pe noi creatorii de conținut să ne adaptăm constant. Nu există timp să te plictisești că mereu apare ceva sau cineva nou. Și ce mă ține optimistă sunt oamenii noi care au mesaje frumoase și cu substanță, cum e Aluziva spre exemplu. Genul acesta de oameni îmi reamintesc că deși industria de vlogging are părți toxice și poate să te consume, în același timp îți dă atât de multe șanse și oportunități.

Creatorii de conținut pot fi ținte foarte ușoare pentru hate-ul gratuit – și tu, la rândul tău, ai primit asemenea „critici” nejustificate și izvorâte din ură. Cum îți păstrezi sănătatea psihică în aceste condiții?

Greu. Hahah, glumesc. Nu e ușor să ai viața pusă sub microscop și să fii judecat pentru orice gest, cuvânt, trăsătură fizica, decizie etc. Merg la terapie și în Ultima vreme asta aud tot mai des de la influenceri, că merg și ei la terapie. Vlogging-ul este industria care ne obligă să mergem la psiholog și să facem mai multă introspecție ca oricine altcineva. Învăț în fiecare zi ceva nou despre mine și cum trebuie să primesc și să gestionez hate-ul. It’s a learning process. A tough one.

Ca și creatoare de conținut, multe aspecte ale vieții tale sunt puse atent sub lupă în social media. Cum îți gestionezi intimitatea în aceste condiții?

Ușor, ușor cu timpul am învățat ce e ok pentru mine să share-uiesc și ce nu. Norocul meu e că eu spre deosebire de alții mai am loc și de intimitate, prieteni de-ai mei care fac vlogging și sunt mai urmăriți pe social media, au viețile mult mai atent urmărite și judecate. Mă gândesc că altora le este mai greu, deci nu îmi dau voie să mă plâng.

Recent, ai lansat campania #suntbinecumine, în care s-au implicat mai multe voci cunoscute din online-ul românesc. Cum a încolțit ideea acestei campanii?

Îmi doream de multă vreme să îmi folosesc platforma și cunoștințele de la job, de a crea o campanie, pentru un subiect cu mai multă substanță. Eu consider că lipsa iubirii de sine este cauza multor probleme de comunicare dintre noi toți. Pentru că duce la lipsă de empatie, de înțelegere, de toleranță. Dacă noi suntem răi cu noi, cum am putea oare să fim buni cu alții. Așa că totul începe cu noi, noi trebuie să învățăm să ne iubim pe noi. De aceea am făcut acest pas micuț micuț și am deschis o conversație despre self love.

Pentru cineva care abia află de ea, cum ai descrie mesajul pe care încerci să îl transmiți?

Suntem prea aspri cu noi, nu știm să ne iertăm, să ne acceptăm. Suntem educați de mici că iubirea de sine este trufie sau mândrie, adică suntem învățați că iubirea de sine este un păcat. Iar noi femeile suntem constant supuse presiunilor de a fi mame bune, femei frumoase, carieriste, supuse, diplomate, elegante samd. Pe noi se pun atât de multe presiuni să fim într-un anumit fel, încât uităm să fim bine cu noi. Așa că video-ul nostru de manifesto vine ca reminder, că ești suficient, că ești frumoasă, că nu ești într-o competiție cu nimeni, și că oricum ai fi ești bine cu tine și ești fericită.

La cine speri să ajungă acest mesaj?

La toată lumea, dar în special la adolescente. Dacă mamele noastre n-au știut să se iubească și n-au știut să ne învețe asta, măcar generația care vine din urmă să învețe să fie mai tolerantă și mai empatică.

Dragostea de sine este un subiect care nu este discutat suficient de des în România. De ce crezi că se întâmplă acest lucru?

Pentru că nu există conceptul de iubire de sine în educația noastră. Mulți dintre părinți nu își educă copii nici despre inteligența emoțională, copiii, ba chiar și mulți adulți nu știu să își recunoască sentimentele, nu știu să le gestioneze. Iubirea de sine înseamnă multă introspecție, e o călătorie grea pentru fiecare dintre noi.

Tu ai avut probleme în a te iubi pe tine așa cum ești de-a lungul timpului?

Oh, da, am avut multe momente în care eram supărată pe mine, mă judecam foarte aspru și eu nu mă simțeam bine în pielea mea. Iar după ce am divorțat și pentru prima dată în viața mea de adult eram singură, mi-am dat seama că eu trebuie să încep să mă înțeleg bine cu mine. Mă am doar pe mine, deci trebuie să fiu bine cu mine.

Anul acesta este, până acum, unul nebunesc. Cu ce lecții speri să rămâi din el?

Pentru mine izolarea a adus un nou val de provocări, de când am ieșit din izolare am ieșit cu niste frici și o stare de anxietate pe care nu le aveam înainte. Deci după anul acesta, sper să îmi rezolv aceste frici și să înțeleg de unde vin.