Te numeri printre acele persoane care se emoționează repede și începe să plângă chiar și la filmele de comedie? Conform specialiștilor, acesta nu este un semn al slăbiciunii emoționale, ci dimpotrivă.
Studiile arată că 92 la sută din oameni au plâns cel puțin o dată la un film, de-a lungul vieții. Cel mai adesea, lacrimile vărsate la filme sunt asociate cu sensibilitatea, fiind omis un aspect: empatia este un element cheie al inteligenței emoționale – calitate pe care o au marii lideri ai lumii. Iar ficțiunea, atât cea întâlnită în romane, cât și în filme, îmbunătățește capacitatea oamenilor de a empatiza. Mai mult, devenim mai deschiși, mai înțelegători cu cei din jur.
Scopul filmelor este acela de a avea impact emoțional asupra noastră, iar faptul că reacționăm cu lacrimi, înseamnă că și-au atins scopul. În momentul ăn care ne uităm la filme, este secretată o substanță numită oxitocină, ”vinovată” de starea de bine pe care o avem în interacțiunea cu ceilalți.
Neuroeconomistul Paul J. Zak, din Claremont, este un expert la nivel mondial în… ”oxitocină”, supranumită și ”molecula morală”. În cadrul unui experiment condus de studenții săi, două grupuri au fost invitate să urmărească, fiecare, un filmuleț: primul a vizionat o înregistrare în care un tată și fiul lui, bolnav de cancer, vorbesc despre afecțiunea micuțului, iar celălalt au urmărit un material în care cei doi erau în vizită la Zoo.
Cei care au urmărit filmulețul cu boala copilului au avut o reacție emoțională evidentă. Participanții au avut o creștere cu 47 la sută a nivelului de oxitocină, ceea ce a produs o modificare a comportamentului lor, într-un mod pozitiv, în comparație cu celălalt segment. Concluzia? Persoanele care au urmărit materialul emoționant au șanse mai mari să se comporte afectuos față de ceilalți, comparativ cu subiecții care au vizionat înregistrarea de la Zoo. Faptul că plângem la filme are legătură cu nivelulde oxitocină emis de creier, ceea ce ne face să devenim mai buni, mai empatici, în concluzie, mai inteligenți.
”Oxitocina ne face să devenim mai sensibili și mai atenți față de probleme sociale care ne înconjoară. De cele mai multe ori, problemele legate de sărăcie, boli, lispa educației ne fac să ne angajăm în acțiuni de binefacere față de cei care au nevoie de ajutorul nostru. Așa că, mergeți la film, plângeți, râdeți, face bine creierului. Mai mult, v-ar putea motiva să faceți mai mult bine decât v-ați fi gândit că ați putea. V-ar putea determina să faceți schimbări pozitive atât în viețile voastre, cât și în ale celorlalți”, a declarat neuroeconomistul Paul J. Zak, din Claremont, Statele Unite.
Persoanele prea sensibile sunt percepute ca persoane care cu greu ar putea face față realităților dure. De fapt, acestea sunt persoane cu o sursă incredibilă de putere, contrar așteptărilor și chiar comportamentului.
Foto: 123rf.com