La ce se uită copilul meu pe YouTube?

Cei mai mulți dintre YouTuberii preferați ai copiilor sunt “gameri” (în traducere liberă, tipi care fac streaming în timp ce joacă un joc video) precum MaxINFINITE (aproape 2 milioane de abonați) și iRaphahell (tot spre 2 milioane). Cam toate mamele cu care am vorbit mi-au confirmat: copiii lor petrec câteva ore pe zi pe net și au liste întregi de YouTuberi pe care îi urmăresc. În funcție de vârstă, preferințele sunt diverse, dar în top sunt “vloggerii de Minecraft”, un joc foarte popular, egalat poate doar de Fortnite. Câteva nume pe care îi știe orice părinte de copil cu vârstă de peste 7 ani: Unspeakable, Dan TDM, Wengie, Dude Perfect, Pewdiepie. Despre ultimul aș vrea să vă menționez că are aproape 85 de milioane de abonați și peste 20 de miliarde de vizualizări, aflându-se pe locul 1 la categoria Comedy, conform site-ului socialblade.com (din păcate, YouTube nu oferă date oficiale despre ierarhia creatorilor de conținut). În mai puțin de 24 de ore, videoclipul “Flossing în VR with Green Man” al lui Pewdiepie a depășit 3 milioane de views (personal, nu am putut urmări mai multe de 30 de secunde, părându-mi-se incredibil de stupid). Conform aceluiași site, la categoria Education, pe locul 1 se află canalul Cocomelon-Nursery Rhymes, cu nu mai puțin de 36 de milioane de abonați și un total de aproape 20 de miliarde de vizualizări, iar un canal de DYI precum 5-Minute Craft Kids adună doar 10 milioane de subscriberi și aproape 2 miliarde de views.
Toate aceste cifre vorbesc despre faptul că YouTube-ul este prezent în viața copiilor noștri de la cele mai fragede vârste – ați dat vreodată Play în neștire la vreo melodioară stupidă cu fluturași, cățeluși și pisicuțe, de care copilul nu se mai sătura? Ei bine, așa începe…

Ce preferințe au puștii și cum îi controlează părinții?
Ana (10 ani) urmărește vloguri de cooking, de machiaj sau DYI, precum și canalele vedetelor ei preferate: Andra Gogan, Iuliana Beregoi, Antonia, Inna sau Andra.
Anastasia (8 ani) a abandonat acum ceva vreme canalele de DYI (SaraBeautycorner) în favoarea “vloggerilor de Minecraft”.
Simon (7 ani) se uită la gameri (Unspeakable, Dan TDM, FgeeTv Duddy, Hobby kid) și visează să devină și el gamer.
Dora (13 ani) are preferințe eclectice, mergând de la teorii ale conspirației (Shane Dowson), până la efecte speciale de make-up (Glam & Gore) și probleme de… sănătate mentală (Gabbie Hanna).
Mara (11 ani) urmărește AzzyLand, “pentru că face reacții”, iar Ioana (12 ani) se uită la ZappyTv „pentru că e amuzant”
Alte preferințe ale puștilor includ Creative Monkeys, Corin Bradea, Alphablocks, MMOs Minecraft, Orange blue, Finding Suff Out, Emma Chamberlain. În Franța sunt la mare modă doi vloggeri pe nume Ciprien și Frigiel, iar în topul YouTuberilor britanici se află Tom Cassel și Caspar.
Cât despre părinți, se pare că acționăm după principiul “dacă nu putem să-i oprim, măcar să știm la ce se uită”. “În două vorbe, mă interesez la ce se uită, consult adesea history-ul, îi rog să-mi mai arate ei și să-mi zică de ce le place ce le place. Și când aflu, mă isterizez și le confisc computerul/telefonul. Pentru juma’ de zi. Apoi mă razgândesc. Nu fac nimic ca la carte”, mărturisește Carmen, mama Dorei și a lui Roman. “Verific dacă YouTuber-ul e ok, dar nu fiecare video. Dacă se uită la chestii cu care nu sunt de acord, îi spun și se oprește. L-am învățat să știe el ce e ok și ce nu, dar mă mai uit la istoric din când în când și am setat Restricted Mode la setările generale la YouTube”, mărturisește Catinca, mama lui Simon. În cazul Crinei, lucrrile stau diferit: “Ana vrea să împărtășească cu mine lucrurile deosebit de interesante vehiculate acolo. Practic, știu în orice moment la ce se uită! Dacă nu pot urmări, pentru că, să zicem, fac treaba prin casă, dă sonorul mai tare ca măcar să o aud”. Și eu am fost practic obligată de băiețelul meu să mă uit cu el la preferații lui. După ce am rezistat eroic la câțiva gameri, am ajuns la canale precum Lumea lui Dedo, care postează scurte video-uri animate pe teme precum “Cel mai tâmpit coleg” sau “Idioțenii făcute prin parcuri” și i-am interzis categoric să mai urmărească așa ceva – ceea ce bănuiesc că va face video-urile cu pricina și mai atractive de acum înainte.

Când mă fac mare, vreau să fiu YouTuber!
Întrebarea (legitimă) pe care și-o pun părinții este ce influență au acești creatori de conținut video asupra copiilor. Autorii de vloguri devin adevărate modele, iar puștii aspiră să devină ca ei. Ați încercat vreodată să puneți întrebarea “Ce ai vrea să devii” într-un grup de copii și să numărați câte răspunsuri “Eu vreau să mă fac YouTuber” primiți? Copiii seinteresează cum se câștigă bani din YouTube. Ideea de te filma jucând jocuri și de a face și bani din asta este extrem de atrăgătoare. Pe de altă parte, în mod oficial, nu îți poți face cont de YouTube dacă ai mai puțin de 13 ani…
Ce spune însă specialistul despre impactul psihologic al noilor modele pe care le iau copiii din acest mediu? “Pe deoparte interacțiunea via net cu astfel de persoane poate să aibă beneficii, pe de altă parte, în viitor, poate să nască frustrări. Nu toți oamenii care au canal pe YouTube devin vedete. Este necesar, dar nu suficient, să ai acea carismă care să prindă la public. Dacă se întâmplă asta, cu siguranță poate să fie o posibilitate de a-ți câștiga banii. Deci, substratul poate să motiveze la a visa la o viață atipică, de libertate, de diferit, ceea ce nu este rău, mai ales că motivația durează mai mult că proces psihic atunci când există plăcere. Dacă ai un astfel de copil care visează la așa ceva, susține-l, pentru că suportul tău că părinte, chiar și în caz de eșec, îi va clădi încrederea în el, mai mult decât ar face-o un succes garantat în rândul semenilor lui”, explică Ana Pantazescu-Ana, psihoterapeut.
Există un trend pe YouTube numit “booktubing”: puști pasionați de lectură care fac vloguri despre cărți, povestind ce au mai citit, făcând recomandări, mici recenzii video sau “unboxing”. Desigur că nu ajung nici pe departe la popularitatea canalelor de gaming ( “Daria Prietenă cu Cărțile”, o fată de 12 ani, are aproape 16.000 de abonați, iar “Dariana citește” a ajuns la 27.000), booktubingul e o inițiativă simpatică, ce ar putea avea efecte benefice.

Accesul copiilor la tehnologie, in opinia psihologului
„Trebuie să ținem cont că suntem generații diferite, creștem copii în vremuri diferite, și că tot ceea ce știm noi, de pe vremea noastră, nu se mai aplică în vremea lor. Este indicat să le dăm voie să aibă acces la tot ceea ce presupune tehnologie, pentru că dacă le-am nega asta, i-am fura de oportunitatea de stăpâni ceva ce vor folosi, cu siguranță, mult timp de acum încolo. Asta nu înseamnă că accesul nelimitat va conduce la abilități IT extraordinare! Timpul trebuie să fie limitat, doar noi suntem părinții, și ei sunt copiii. Cel mai indicat ar fi ca un copil între 0-3,4 ani să nu utilizeze nicio tehnologie. Sună dificil, însă există un motiv pentru asta. Până la 3 ani creierul celui mic se dezvoltă structural mai mult decât pe întregul parcurs al vieții. Dacă se uită la imagini care nu sunt făcute pentru stadiul său de dezvoltare, există riscul ca, în acest caz, creierul celui mic să scape din informații ca o metodă de a face față fluxului mare și rapid de imagini. Ba mai mult, sunt șanse să se plictisească în momentul ancorării în realitate, tocmai pentru că realitatea nu „se mișcă” la fel de repede.
După vârsta de 4 ani putem introduce regula ” după ce îți termini responsabilitățile, te uiți/ joci 10 minute la ceva ce alegi tu”. Foarte importantă secvențialitatea și folosirea cuvintelor „după ce”. Și atenție! Cât spunem că le acordăm timp, atât le și oferim, fără negociere, fără ” Bine, hai, încă 5 minute.” Cu cât înaintează în vârstă, cu atât putem crește durata de vizualizare. Asta depinde de fiecare dintre noi, însă trebuie să fie o perioadă totuși acceptabilă, nu ore în șir la tabletă, sau ca metodă de distragere a atenției pentru a-i îmbraca, a le da de mâncare, sau a-i adormi.
Și un alt lucru important, pentru a avea succes regula, ea trebuie să fie constantă, utilizată de către toți adulții cu care interacționează copilul, și aplicată de fiecare dată în aceleași limite!” (Ana Pantazescu-Ana, psiholog)