Vacanta asta te-ai rumenit in obraji in gerul de pe partie si probabil ti-e greu sa te impaci cu ideea ca suntem „back in business”. Nu te necaji! Ia-o incet cu munca si nu te brusca…
… trecand prea repede de la petreceri si distractie, la proiecte si plan de afaceri. Mai bine iti povestesc despre filmul pe care merita sa-l vezi weekendul asta! Fiindca, asa cum stii deja, o sa trecem iar de la albul zapezii la neoanele din Mall. Iar popcornul, de data asta, se asorteaza cu „Ziua in care Pamantul s-a oprit”, un SF cu Keanu Reeves pe post de extraterestru. Filmul n-o sa-ti solicite resurse intelectuale deosebite, dar are un mesaj pozitiv si trucaje dragute. Iar Keanu este, trebuie sa recunosti, irezistibil in rol de fiinta invincibila cu puteri supranaturale.
Schimbati naravul
„The Day the Earth Stood Still” e un remake dupa un film din 1951, cu acelasi mesaj „Nu mai stricati Planeta si incetati cu razboaiele”. Daca simti nevoia unui impuls suplimentar ca sa te lasi de fumat, sa te apuci de reciclat hartie sau sa renunti la pungile de plastic in favoarea celor de panza, Keanu, pardon – extraterestrul Klaatu, s-ar putea sa te convinga.
E interesanta ideea ca extraterestrii pot lua forma umana daca recolteaza din timp o mostra mica de ADN. Replica mea favorita din film e cea in care Helen, doctorita specialista in astro-biologie, il intreaba „Ce erai inainte de a avea forma umana?”, iar el ii raspunde „Daca ti-as spune, te-ai ingrozi”.
Mi-a placut si chinezul batran, de fapt extraterestru exilat pe Terra intr-un corp uman, in misiune de cercetare a speciei umane, care alege sa moara aici decat sa se intoarca la el acasa. Pamantul populat de oameni are, deci, in ciuda nenumaratelor hibe, si oarece farmec.
Oamenii nu inteleg de ce apar brusc, pe tot globul, sfere luminoase. Bineinteles ca cea mai mare, sau the mother ship, e la americani in NY. Din ea ies Klaatu, perfect uman daca nu punem la socoteala puterile supranaturale si un robot urias imun la orice incercare de agresiune.
Vestea proasta e ca sunt hotarati sa faca curatenie, pe principiul „Ce planeta frumoasa! Pacat ca e locuita”. Disparitia unei singure specii (cea umana, desigur) nu li se pare un pret prea mare comparativ cu salvarea Pamantului si a celorlalte specii. Va reusi Helen, impreuna cu fiul ei vitreg, singurii care s-au „imprietenit” cu Klaatu, sa il faca sa se razgandeasca?
Fiindca din partea „autoritatilor”, nicio sansa. Presedintele american da comenzi de atac fara sa se arate la fata, de pe Air Force One al lui, si are o putatoare de cuvant nesuferita. Nimeni alta decat Katy Bates, pe care o s-o recunosti imediat daca ti-a placut „Nip / Tuck” („Prietenie pe muchie de cutit”). Complimente celui care a facut castingul!
Scena care o sa te puna pe ganduri este cea in care Klaatu striga ceva gen „N-ai vazut ca liderii vostri nici nu vor sa vorbeasca cu mine?”, iar Helen replica „Stai asa, ca astia nu sunt liderii nostri!”. Adica, ce sa mai, nu pe pacalicii astia ii urmam noi de fapt. Si il conduce la profesorul ei, laureat Nobel, unde casa e plina de carti, o tabla ca de scoala e plina cu formule care descifreaza Universul, iar din surdina se aude Bach, muzica pe care chiar si un extraterestru o gaseste frumoasa. Sau, mai bine zis, numai extraterestrii si „liderii” astia pe care nu-i asculta nimeni…