Ultima zi! Ca de obicei, în cazul nostru, în ultima zi a unei vacanţe în străinătate, se aglomerează cele mai multe activităţi restanţe din sejurul respectiv: toate…
… cadourile necumpărate pentru familie şi prieteni, toate locurile nevăzute din zonă, ba chiar şi câteva suveniruri pe care ni le-am dori acasă, în România.
Zis şi făcut! Am bătut, de dimineaţă şi până seară, străzile şi magazinele din Tokyo, cu câteva opriri de gustări, cafele şi ţigări (la ei nu este permis fumatul pe stradă), încărcându-ne astfel pentru o ultima data cu aer şi spirit de Japonia.
Apoi, fuga la bagaje căci marţi decolăm spre România.
Marţi am pornit uşor trişti că s-a încheiat vacanţa şi speriaţi de câte ore de zbor ne aşteaptă. Şi într-adevăr, drumul a fost mai greu de suportat decât la dus căci acum se adăugase şi oboseală plimbărilor necontenite din Japonia. Oricum am reuşit să depăşim cu bine şi acest hop, în special cu ajutorul multitudinii de filme din avion, recuperând astfel din filmele de Oscar nelansate în cinematografe.
În încheiere vreau să va spun că experienţa japoneză ne-a îmbogăţit atât de tare – pe mine şi pe iubitul meu (l-am întrebat să ştiţi, nu doar vorbesc în numele lui) – şi cu atât de multe gânduri, trăiri şi concluzii, încât sunt convinsă că ne va trebui mult timp că să decantăm tot.
Am plecat în Japonia cu aşteptarea – creaţă de absolut toată lumea care ştia de excursia noastră – că acolo e cu totul altfel decât tot ceea ce am văzut şi am trăit noi până acum. Vă spun cu sinceritate că primele zile tot aşteptam să apăra acel altceva după fiecare colţ şi să mă uluiască. Dar n-a apărut… Asta pentru că aşteptarea mea era eronat direcţionată şi anume exclusiv către latura spirituală.
Şi abia atunci când mi-am dat seama de greşeală făcută, am înţeles că într-adevăr tot ceea ce trăiam şi experimentam acolo era cu totul şi cu totul altceva decât tot ce întâlnisem până atunci. Şi chiar dacă pare imposibilă, o să încerc o comparaţie cu ţara şi naţia noastră.
Citeşte continuarea în pagina următoare!
Page: 1 2