O americancă a venit să ofere prietenia şi sprijinul ei. Să asigure o viaţă mai bună copiilor români. S-a dedicat timp de trei ani acţiunilor caritabile din România.
Despre Jenny Mauch Lecoq (32 ani), soţia directorului general de la BRD Fond de Pensii, nu cunoşteam prea multe înainte de a auzi mai întâi de „IWA Christmas Bazaar 2009”. Ea este cea care s-a ocupat de organizarea ultimelor ediţii ale Târgului anual de Crăciun, pe care IWA îl organizează în România, un eveniment caritabil ce îşi propune să îi ajute de românii mai puţin norocoşi.
De ce se implică în acest proiect, de ce s-a mutat în România şi ce înseamnă de fapt actele de caritate, ne spune chiar ea.
Când v-aţi alăturat asociaţiei IWA şi cum s-a întâmplat?
Când m-am mutat în Bucureşti, în iulie 2007, m-am alăturat mai multor grupuri de expaţi tocmai pentru a cunoaşte oameni şi a-mi face prieteni. Însă m-au atras, de asemenea, misiunile umanitare, aşa că m-am implicat în câteva proiecte caritabile.
Îmi amintesc că prima mea întâlnire cu comunitatea IWA s-a întâmplat într-o dimineaţă frumoasă de august, la o cafea, la Clubul Diplomatic şi, deşi nu cunoşteam pe nimeni, am fost întâmpinată călduros de doamnele prezente acolo.
Cum aţi auzit de IWA şi ce v-a determinat să va implicaţi în programele mondiale pe care le desfăşoară?
Căutam pe internet organizaţii vorbitoare de limbă engleză din Bucureşti şi am descoperit IWA.
Am citit despre membrele consiliului, reprezentanţii boardului de la acea vreme şi am vrut să-i cunosc numaidecât. Părea o comunitate de femei foarte diversă şi interesantă.
De unde provine această pasiune?
În SUA există un sentiment foarte puternic la nivelul organizaţiilor care derulează activităţi comunitare, fiind încurajaţi de mici să ne implicăm în acţiuni caritabile. Pentru mine acest lucru a fost întotdeauna o parte din viaţă mea şi îmi îmi face plăcere să pot oferi, la rândul meu, această satisfacţie.
Care este rolul dvs. în cadrul organizaţiei?
Pot spune că sunt un membru activ al Comitetului de Caritate IWA şi, în acelaşi timp, coordonator general al Târgului Crăciun 2009, eveniment care se desfăşoară anual. De asemenea, din luna martie a acestui an, coordonez site-ul IWA, iar din mai 2008 m-am ocupat de strângerea fondurilor pentru proiectele umanitare pe care le desfăşurăm.
Este greu să faci acte caritabile astăzi? Lăsând la o parte carenţele financiare pe care le au oamenii, de ce nu mai sunt aceştia deschişi să ajute?
Până de curând, şi aici mă refer la criza financiară, cred că lipsa timpului a fost dintotdeauna un motiv mai serios pentru majoritatea oamenilor, decât lipsa banilor. Oamenii sunt foarte ocupaţi şi nu mai au timp nici pentru familie sau prieteni, aşa că acţiunile de caritate nu reprezintă o prioritate pentru ei.
De asemenea, deşi sună covârşitor, uneori pare greu de crezut că mică noastră contribuţie ar putea ajuta cumva, având în vedere că tot mai mulţi oameni au nevoie de ajutor. Însă eu cred că implicarea noastră aduce o diferenţă în acest sens prin proiectele pe care le desfăşurăm. Încercăm să facem ceva pentru oamenii care trăiesc la kilometri depărtare de noi.
Cu ce probleme v-aţi confruntat în tot acest timp de când faceţi parte din IWA?
Poate că unul dintre lucrurile cele mai dificile cu care se confruntă comunitate noastră este tocmai faptul că toate membrele oragizatiei sunt voluntare şi desfăşoară o activitate temporară. Uneori, acestea trebuie să părăsească în mod neaşteptat România şi să se întoarcă la familiile şi slujbele lor.
Într-o astfel de situaţie, responsabilităţile celor care pleacă trebuie preluate de altcineva din asociaţie. Suntem voluntare care împart aceeaşi viziune, însă cu aptitudini şi pregătire diferite, astfel că, uneori, este mai dificilă realizarea unui proiect aşa cum este văzut de fiecare dintre noi.
Cum se realizează strângerile de fonduri în afară evenimentului Christmas Bazaar?
IWA desfăşoară, pe parcursul anului, o serie de evenimente mici care ne ajută să strângem fonduri, cum este Petrecerea Internaţională de Toamnă, organizată în acest an, în luna octombrie.
De asemenea, colaborăm cu numeroase companii care sponsorizează organizaţia nostră, pentru cheltuielile cu website-ul şi newsletterele pe care le trimitem continuu.
Aţi avut momente în care v-aţi gândit să renunţaţi? Din ce cauza?
Bineînţeles. Este obositor să organizezi un eveniment cum este Târgul de Crăciun şi câteodată devine frustrant să vezi că îţi consumă atât de mult timp. Însă, cred că IWA Christmas Bazaar este un eveniment frumos, unde ţările împărtăşesc reciproc culturile lor şi lucrează împreună pentru o cauza nobilă.
Ce va motivează, totuşi, să continuaţi programele IWA?
Chiar cred cu tărie că munca pe care o realizăm aici aduce o bucurie imensă oamenilor mai puţin norocoşi. Simţ că este singurul mod în care îmi pot petrece timpul în România. În plus, pot să învăţ atâtea lucruri despre organizarea evenimentelor. Nu cred că aş avea aceesi oportunitatea în altă parte.
Cât de greu este să convingi oamenii să îşi acorde prietenia în scopuri caritabile? Se observă o ezitare din partea lor când vine vorba de socializare?
IWA este un loc în care îţi poţi face prieteni şi cred că cei mai mulţi oameni se alătură cu inimă deschisă. Nu toţi membri îşi doresc să se implice în proiectele comitetului de caritate sau să devină voluntari. Oamenii sunt foarte ocupaţi şi, de cele mai multe ori, viaţa de familie şi cariera sunt suficiente pentru ei.
Adesea, programele pe care le susţine IWA în toată lumea va ţine departe de familie. Cât timp petreceţi în călătorii?
Nu prea călătoresc în cadrul IWA, însă, ce-i drept, organizarea Târgului de Crăciun este mai mult decât un job full-time. Lucrez de multe ori în weekend şi până seara târziu, însă se întâmplă doar în câteva luni din an.
Cât despre timpul petrecut cu familia, soţul meu are o slujbă foarte solicitantă şi este la fel de ocupat, aşa că pot spune că în felul acesta reuşim să ne înţelegem. A înţeles că acest lucru este important pentru mine şi m-a susţinut întotdeauna.
Sunt deschişi românii să se implice în acte de caritate?
Multe dintre membrele care fac parte din Comitetul de Caritate IWA sunt din România şi numeroşi oameni pe care îi întâlnesc în ONG-urile cu care colaborăm sunt români. Aşadar, cunosc mulţi români implicaţi în actele de caritate, deşi reprezintă doar o mică parte.
Credeţi că astăzi există o tendinţă în rândul vedetelor de a se remarca prin gesturi caritabile?
Personal, nu aş fi îngrijorată de problema aceasta. În cazul în care vedetele sau companiile multinaţionale se folosesc de campaniile umanitare pentru a-şi îmbunătăţi propria imagine şi pentru a aduce mai multă atenţie asupra problemelor importante sau bani pentru această cauză, este foarte bine.
Ştim că dvs. sunteţi cea care vă ocupaţi de organizarea târgului anual „IWA Christmas Bazaar”, pe care Asociaţia îl desfăşoară de Sărbători. Care a fost cea mai de succes ediţie de până acum şi la ce valoare s-au ridicat fondurile pe care le-aţi strâns?
Din punct de vedere financiar, cea mai de succes ediţie a Târgului de Crăciun a fost în 2005, când am reuşit să strângem fonduri în valoare de aproximativ 175.000 euro.
Până atunci, nu am avut aceste rezultate decât parţial, însă acum există mai multe evenimente de strângere de fonduri în cadrul comunităţii. Reuşim să încasăm în continuare sume de bani însemnate, gestionate de Comitetul de Caritate care se ocupă de întocmirea proiectelor de peste an.
Cât despre ediţia această, ce sumă va aşteptaţi să aducă vânzarea produselor expuse aici?
Este o întrebare dificilă. În acest an, ne cofruntam cu o diminuare a bugetului nostru de sponsorizări din cauza crizei financiare. Pe de altă parte, ediţia din acest an a târgului de Sărbători se poate lăuda cu un număr mai mare de ONG-uri participante, în număr de 13.
Bineînţeles, noi sperăm să strângem mai mult decât am reuşit să colectăm anul trecut, când am calculat aproximativ 340.000 lei. Însă, voi putea spune exact pe 13 decembrie.
Care este ultima carte pe care aţi citit-o?
„Q & A” de Vikas Swarup (carte după care a fost realizat filmul de Oscar „Slumdog Millionaire”) şi care m-a inspirat foarte mult. Acum citesc „The Healing of America” de T.R. Reid.
Cum vă place să va petreceţi timpul liber?
Sunt o persoană foarte activă, aşa că iubesc ieşirile în aer liber. Îmi petrec cele mai multe weekend-uri la munte cu soţul meu pentru a face drumeţii. De asemenea, îmi place să călătoresc şi să învăţ limbi străine.
Care este cel mai de preţ lucru în viaţa dvs?
Fericirea şi iubirea. Mă simţ binecuvântată că am familie şi prieteni care mă iubesc şi mă sprijină. Aş vrea să împart aceste bucurii şi cu cei care nu se pot bucura de aceste lucruri.
Foto: arhiva personală