Un bărbat a vrut să amintească tuturor de învățătoarea care i-a schimbat viața, așa că a povestit cum a învățat el să citească și să scrie datorită acestei doamne.“Când eram eu mic, mai toți părinții ce aveau copiii cu probleme de învățare își înscriau copiii în clasa doamnei Nicolae. Mulți ajungeau în clasa a III-a și tot nu știau să scrie și să citească.Și eu aveam probleme. Nu reușise nimeni să mă facă să învăț.Doamna Nicoale era tânără și plină de energie. Nu știu cum făcea, dar toți copiii care intrau în clasa ei învățau, în mod miraculos să scrie și să citească foarte repede. Pe doamna Nicoale o ajuta și Veronica.Cine era Veronica? O plantă pe care o aveam în clasă. Era o plantă cățărătoare cu flori frumoase.În fiecare an, doamna Nicolae dăruia celor care învățau să citească și să scrie câte un pui de al Veronicăi. Doamna Nicolae se îngrijea ca în fiecare an să taie câteva frunze, să le “prindă” și să le planteze în ghivece mici.Nu era elev să nu așteapte cu nerăbdare să primească un pui de la Veronica. Ziua în care primeai ghiveciul era una solemnă. Trebuia să dai un nume plantei și să îl scrii pe ghiveci.Nu o să uit niciodată ziua în care am primit și eu ghiveciul meu. Eu îi pusesem numele mamei male, Roza și eram tare mândru că primisem ghiveciul, eram printre primii băieți din clasă care primise marea onoare.Până la sfârșitul anului școlar, aproape toți copiii primiseră ghiveciul. Până și Bogdan, care avea cele mai mari probleme la începutul anului își primise ghiveciul.În vacanța de vară, am promis cu toții că îi vom scrie doamnei Nicolae și îi vom povesti de plăntuțele noastre. Ne-a spus să folosim dicționarul dacă nu știm cum se scriu anumite cuvinte.Toată vara am avut grijă de Roza. Am udat-o, i-am rupt frunzele uscate și am avut grijă să nu se usuce. Când a venit vremea rece am dus ghiveciul în casă, pe pervazul geamului.Anii au trecut, Roza mea a făcut și ea pui, exact ca Veronica. I-am luat și i-am plantat în ghivece separate. Tata îi lua și îi vindea la el la serviciu. Cu banii obținuți cumpăram pământ bun și ghivece noi. Cu timpul, mi-am deschis o mică afacere.Datorită Veonicăi am devenit extrem de interesat de plantele decorative. Tata m-a încurajat tot timpul.Într-o zi, ani mai târziu, am primit un telefon care mă anunța că doamna Nicolae a murit. Am simțit că trebuie să merg la înmormântare.Au venit aproape toți elevii pe care i-a învățat să scrie și să citească. Veronica a fost și ea prezentă, unul dintre foștii mei colegi a adus-o și a pus-o lângă coșciug.S-a vorbit frumos despre doamne Nicolae, oamenii au plâns aducânu-și aminte de momentele frumoase trăite alături de ea.Bogdan, unul dintre ultimii băieți care și-a primit ghiveciul acum mulți, mulți ani a spus că de fiecare dată când citește eticheta unui produs în supermarket își aduce aminte de doamna Nicoale. Tot el a lăsat o coroană superbă. Pe ea era atașat mesajul “Dacă poți să citești asta, mulțumește-i unei învățător. Mulțumesc, doamna Nicoale.”Sursa foto 123rfCitește și Învățătoarea i-a cerut să aducă ceva mâncare pentru săraci. Nu se aștepta ca bunica ei să facă astaCitește și O învățătoare le-a dat o temă elevilor ei. A rămas șocată când a citit una dintre ele