Unul dintre cei mai controversaţi regizori europeni, Lars von Trier, nu este degeaba supranumit „creatorul imaginilor apocaliptice”. Ultimul său film, „Antichrist”, a reuşit să zguduie…
… lumea prin scenele şocante prezentate. Pelicula, de o profunzime cutremurătoare, pe măsura imaginaţiei regizorului, a stârnit reacţii puternice în rândul criticilor. „Antichrist” a fost catalogat ca fiind cel mai şocant film prezentat vreodată la Cannes.
Von Trier (56 ani, Danemarca) este unul din regizorii care au reuşit să influenţeze puternic cinematografia europeană. Primul său lungmetraj „The Element of Crime” (1984) obţine la Cannes Marele Premiu pentru Tehnică, precum şi alte titluri celebre precum „ Breaking the Waves”, un binemeritat trofeu Palm dOr pentru „Dancer în the Dark”, sau European Film Award câştigat cu filmul „ Dogville” (2003).
Mai jos poţi ciţi un extras din interviul acordat de regizor lui Knud Romer, cel care a apărut în filmul „Idioţii”. De asemenea, Romer este şi autorul unui volum devenit bestseller în Danemarca. Volumul său autobiografic, „ Den som blinker er bange for døden/Cine clipeşte se teme de moarte” (2006) s-a vândut în 12 ţări.
Knud Romer: Von Trier, creatorul imaginilor apocaliptice, s-a întors.
Lars von Trier : Pentru mine filmele sunt doar imagini – chiar dacă sunt linii trase cu creta pe podea. Dar mă simţeam trist, deprimat şi mă îndoiam că voi mai reuşi vreodată să fac vreun film. Dar m-am întors la nişte materiale din tinereţe. Îmi plăcea mult Strindberg atunci, mai ales Strindberg ca persoană. Era uimitor. Şi aşa am încercat să fac un film unde a trebuit să renunţ puţin la raţiune.
KR: „ Haosul conduce”…
LvT: Da. Am făcut o serie de imagini pe care am încercat să le pun cap la cap. De asemenea, mi s-a părut interesant să fac un film cu doar două personaje.
KR: Scenes from a Marriage… (filmului „ Scenes from a Marriage/Scene dintr-o casnicie” , 1973, in regia celebrul cineast suedez Ingmar Bergman n.r.)
LvT: Da, Scenes from a Marriage” , dar sub altă formă.
KR: Felul în care sunt privite femeile în filmul tău aminteşte mai mult de Strindberg decât de Bergman?
LvT: Da. Şi probabil o să mi se pună iar întrebări cu privire la felul în care privesc femeile. Am avut întotdeauna un punct de vedere romantic în ceea ce priveşte bătălia sexelor despre care a tot scris Strindberg. Descriem mereu relaţiile dintre sexe. Nu ştiu dacă există un adevăr univoc.
KR: Acum, faci „ filme de gen” – în ghilimele foarte mari. Spui aceeaşi poveste, povestea ta, în diferite variante, din diferite unghiuri, ca mulţi alţi autori şi regizori. Care este relaţia ta cu aceste genuri? „ Breaking The Waves” este o melodramă şi „ Dancer in The Dark” este un musical. „ Antichrist” este un thriller sau un film de groază. Ai spune că relaţia ta cu genurile este romantică sau jucăuşă?
LvT: Genurile sunt o inspiraţie. Povestea mea este practic mereu aceeaşi. Ştiu deja foarte bine acest lucru. Dar „ genurile” – probabil că nu voi face niciodată un gen pur şi simplu, deoarece cred că trebuie să le adaugi ceva. Dacă aş fi fost bucătar, aceasta ar fi versiunea mea a clasicei fripturi de porc.
KR: Unii spun că ai aborda – cu un elan din ce în ce mai transgresiv – cel mai tabu gen, pornografia.
LvT: Ei bine, am flirtat cu genul puţin, mai ales în „ Idioţii „ . Într-un fel, sexualitatea şi genul sunt foarte înrudite. Dar pornografie? Nu ştiu. Este pornografie? Poate. Dar pornografia m-a deranjat întotdeauna. Filmele porno sunt făcute pentru a fi utilitare. În general, sunt destul de brute.
KR: Filmele de groază şi cele porno induc spectatorul într-o stare de excitare. La filmele de groază, e frică. La porno, este dorinţă. Cele două se întâlnesc în excitare extremă, într-un loc unde e câteodată greu de descifrat care este suferinţa pasivă şi dorinţa activă.
LvT: Ai spus-o foarte frumos. Nu aş putea să formulez atât de bine.
KR: Unele lucruri sunt simţite în mod pozitiv, ca dorinţa, şi altele sunt simţite negativ, cum ar fi frica. Filmele tale au un efect similar asupra spectatorului. Este un scop pe care încerci să îl atingi în mod conştient sau este o expresie emoţională personală?
LvT: Încerc să fac filme care să afecteze emoţiile publicului. Dar fac acest lucru prin crearea unei imagini cât mai expresive posibil pentru mine. Aşa că îmi imaginez – chiar dacă este un pic de minciună – că nu iau în considerare publicul atunci când fac filme. În principal, mă satisfac cu imaginile pe care le fac. În acelaşi timp, nu pot nega că acestea sunt făcute în scopul de a avea un efect.
KR: Acest film mi-a produc extrem de multă frică. Îmi este greu să îl uit. Mă urmăreşte. Dacă aş fi fost eu cel care trebuia să creeze aceste imagini în minte mai întâi şi apoi să fac faţă expresiilor lor emoţionale extreme, aş fi avut o cădere nervoasă.
LvT: Filmul este o reproducere pală a realităţii. Dacă plângi la cinema, este o imitaţie pală a unei emoţii similare pe care ai avut-o în viaţa reală. În acest sens, filmul este un mediu de mâna a două, deoarece va fi mereu o trăire bazată pe emoţii împrumutate din viaţa reală.
Dacă cineva se sperie, este probabil deoarece au o frică pe care o pot exterioriza şi utiliza în experienţa vizionării unui film. Dar, filmul are şi alte calităţi în afara evocării de emoţii. De exemplu, tabloul lui Munch, „ Scream” , după care fiul meu cel mic tocmai a desenat o copie. „ Scream” este o expresie ingenioasă a unei emoţii, dar oamenii nu aleargă ţipând din muzee.
KR: Filmele tale sunt strigăte?
LvT: Hmm. „Antichrist” seamănă cel mai mult cu un strigăt. A venit într-o perioadă din viaţa mea când mă simţeam foarte prost. Inspiraţia vine din propria frică, din propriile emoţii. Aceasta este sursa, dar apoi aceste lucruri devin altceva.
Nu este vorba de telepatie între regizor şi public, ca şi cum, Hocus-Pocus, aceasta este cheia care vă va transpune în starea în care am fost eu. Nu funcţionează aşa. Motivul pentru care genul de groază – şi nici măcar nu sunt sigur că este aşa ceva – mă interesează este faptul că am ocazia să fac atât de multe lucruri diferite.
Pelicula „Antichrist” va intra pe 26 martie în cinematografele din România şi va rula în variantă necenzurată.
Sursa: Transilvania Film
Sursa foto: NorthFoto