Premiile pe care le-aţi câştigat pentru scriitura dvs le consideraţi o recunoaştere oficială a valorii? Fără premii nu există valoare?
Glumiţi? Cine nu este fericit când primeşte un premiu? Premiile nu sunt în mod necesar legate de valoare, ci de suflet. Când un om nu se mai bucură de premii şi de laude, înseamnă c-a murit! Apoi, un premiu, precum cel al Uniunii, pe care l-am primit pentru romanul Fantoma din moară, înseamnă în primul rând că cinci dintre cei mai importanţi critici literari m-au citit şi m-au plăcut, mai mult chiar: le-a plăcut cartea mea mai presus decât oricare dintre cărţile citite în acel an. Credeţi că este puţin? E un sentiment de iubire între oameni, în numele unei poveşti.
Care este următoarea carte pe care o pregătiţi?
Prefer să nu vorbesc despre romanul la care lucrez.
Ce aţi schimba în societatea românească? Sistemul de învăţământ.
V-ar plăcea să călătoriţi în timp? Ce alegeţi între trecut şi viitor?
Viitorul, categoric! Iresponsabilii aleg viitorul. Cu toate că ar fi mai prudent să merg într-un timp cunoscut, prefer să-mi asum riscuri, uneori previzibil de dificile. Sunt o fiinţă curioasă şi dornică de lucruri noi, deşi cunosc posibilitatea ca odată ajunsă în viitorul visat să mă aştepte gura lupului cel rău.
Credeţi în magie? Cred în forţa personală a fiecărui om.
Dintre toate câte aţi citit, ce carte v-a impresionat în mod deosebit?
Nu sunt omul unei singure cărţi, ci mai curând am avut perioade dominate de câte o întâlnire excepţională cu un scriitor. Am avut perioada Balzac, în adolescenţă, când mi-am consolidat disponibilităţile pragmatice. Am avut o perioadă a aventurilor agresive, sub obsesia lui Faulkner. Pot să pomenesc şi boema trăită la umbra prozei sud-americane ori lungile experimentări analiste influenţate de Ulise al lui Joyce.
Îmi aduc aminte cu plăcere de sictirismul celinean, de tihna culturală din după-amiezile Eco. A fost şi-o scurtă disidenţă estetică în compania lui Brussolo şi una senină, sub Michel Folco. Alta – de duşuri reci în compania lui Ryu Murakami. După cum se poate vorbi şi despre numeroase experienţe în epoca mediocrităţii genial promovate.
În momentul de faţă mă întreb unde sunt şi ce fac scriitorii adevăraţi, cărora li s-au închis toate porţile.