"Istoria romanţată a unui safari" a "eliberat-o" definitiv din viaţa ei secretă. Deşi nu şi-a dorit asta, în mod paradoxal, autoarea a facut-o cu bună ştiinţă, căci viaţa secretă... ... a Danielei Zeca Buzura este tocmai literatura. Acum, autoarea bestseller-ului "Istoria romanţată a unui safari", vândut într-un singur an în trei tiraje succesive, revine cu un nou roman captivant. "Demonii vântului", apărut la Editura Polirom, este "un roman cu multe ambiţii, ca o încăpere rotundă, cu multe uşi", ne spune directorul TVR Cultural. Însă doar atât ne divulgă pentru că nu vrea să ne confişte surpriza. Totuşi, am insistat puţin... Povestiţi-ne pe scurt despre ce este vorba în roman.Este greu de rezumat şi v-aş confisca surpriza. Eu cred că merită să călătoriţi 254 de pagini: sunt iubiri, sunt trădări, e o mistică anume a pietrelor preţioase şi o parabolă a unui sfârşit de ciclu istoric. Veţi vedea, e şi o metaforă centrată, a turnului, un altfel de Babel al lumii globale şi totodată o alarmă faţă de exces, de opulenţă, de rătăcirile pe care le dau falsele iluzii...Pe lângă pasiunea pentru bijuterii, ce anume v-a inspirat să scrieţi acest roman? Febra mea nestăpânită pentru călătorii, obsesia pentru tema identităţii, a celuilalt, a străinului diferit de tine... În plus, a fost şi fascinanta lume a bijutierilor orientali, care are o mitologie şi chiar o mistică anume, pe care am descoperit-o printr-un noroc, graţie întâlnirii cu un mare artist giurvaergiu, persan, care a devenit Saiyed.Cine este Saiyed bijutierul şi ce poveste ne spune el despre Bucureşti? În viaţa civilă, Saiyed bijutierul e un artizan musulman, rafinat şi introvertit, "stăpânul pietrelor" şi al tuturor tainelor din nestemate. În ficţiune, tatăl lui adoptiv - un bancher excentric - ţine un fals jurnal arab în care, bunicul său, generalul, un împătimit căutător de comori, transcrie experienţe nebănuite, trăite în surprinzătorul Bucureşti al anului 1900. Veţi întâlni astfel o lume veche şi uitată, dar care a respirat, pe care au trăit-o oameni reali, iar eu am regăsit-o căutând asiduu în documente. Am muncit vreo şase luni ca să "dezgrop", această lume, dar a meritat!Una dintre ideile pe care le exprimaţi în carte spune că bogăţiile se întorc la nisipul din care au fost luate. Credeţi în blestemul lui Tutankamon? Cred în furia mocnită a nestematelor şi a oricărei comori. Doar noi suntem cei care hotărâm dacă preţioasele pământului ne sunt aliaţi ori adversari. Pusă în locul oricărui hoţ sau profanator, m-aş teme până la sfârşitul vieţii de mânia aurului şi a nestematelor, iar romanul meu sugerează o posibilă dezlegare a acestui blestem.Citeşte interviul pe pagina următoare. Aţi spus că ultimele două cărţi reprezintă un pretext pentru a vorbi despre lucruri sensibile personale - singurătatea, fuga, nefericirea. Care dintre aceste lucruri vă sperie cel mai tare? Singurătatea, bătrâneţea, eşecul sunt nefericiri pe care le putem cel mai mult îmblânzi, dar nu le putem evita. Cel mai mult mă sperie însă posibilele neputinţe personale: înşelarea de sine, boala, micile ingratitudini de tot felul, uitarea şi graba. Dar mai mult şi mai mult mă înspăimânt gândindu-mă cum ar fi să nu-mi mai aud cărţile în gând.Care este cartea care vă dezvăluie cel mai mult? Următoarea, tăcuta, cea pe care încă nu am scris-o. Aşa va fi, cred, totdeauna.Cine este domnul Ghalandari, "Alchimistul" căruia îi dedicaţi acest volum? ...Un artist "cu suflet de fluture", după cum am spus în roman. El mi-a fost călăuză în oraşul de aur al Orientului, în Dubai, iar fără răbdarea şi îngăduinţa lui de a mă purta într-o lume închisă, şi plină de restricţii, nu aş fi ajuns niciodată să văd ceea ce am povestit: licitaţiile de diamnate, lumea şeicului şi a magnaţilor cu limuzine încrustate cu safire şi briliante...Lector la catedra Facultăţii de Jurnalism, realizator tv, director la TVR Cultural. Când aveţi timp şi pentru scris? Când nu am, îmi fac timp. Întocmai ca un navigator care îşi uşurează ambarcaţiunea, aruncând încărcătură peste bord, aleg, îmi stabilesc priorităţi: nu mă risipesc în mondenităţi, nu am amici de circumstanţă, nu fac conversaţii de amorul socializării. Nu am copii, nu am deocamdată o afacere proprie, ci doar două-trei proiecte temeinice, un soţ care îmi seamănă, o ţestoasă, studenţi, personaje şi câţiva prieteni de-adevăratelea.Aţi produs numeroase emisiuni de radio şi programe tv şi totuşi lumea o cunoaşte pe Daniela Zeca - Buzura mai mult ca scriitoare. Care este prima carte de vizită pe care o înmânaţi? Ca să vă răspund în termeni contabili, literatura e viaţa mea secretă, de după ora 23, ori de dimineaţă, foarte devreme, aşa încât lucurile nu se amestecă şi nici nu se concurează. Mi-am propus şi mai ales mi-am impus singură priorităţi şi un plan de viaţă, de desfăşurare profesională. Mi s-a părut abuziv şi chiar de prost gust să mă înscriu şi eu în plutonul artiştilor şi să spun răspicat: "Ştiţi, şi eu sunt scriitoare...". Aşa că am tăcut 9 ani şi am preferat să fac cât mai bine celelalte lucruri, iar de doi-trei ani încoace consider că am demonstrat ceea ce era, probabil, de demonstrat.Unii scriitori scriu pentru bani, alţii pentru faimă. Pe dvs. ce vă determină să scrieţi cărţi?Scriu ca să mă împac cu mine. Pentru mine, e vital să fac asta: când mă înţeleg, când mă accept, sigur le plac şi altora şi aşa se explică, probabil, succesul "Istoriei romanţate..."Sper să nu vă dezamăgesc nici cu Demonii vântului!Foto: Agerpres