Scriitoarea Daniela Zeca Buzura şi viaţa ei secretă

.

„Istoria romanţată a unui safari” a „eliberat-o” definitiv din viaţa ei secretă. Deşi nu şi-a dorit asta, în mod paradoxal, autoarea a facut-o cu bună ştiinţă, căci viaţa secretă…
 … a Danielei Zeca Buzura este tocmai literatura.

Acum, autoarea bestseller-ului „Istoria romanţată a unui safari”, vândut într-un singur an în trei tiraje succesive, revine cu un nou roman captivant.

Demonii vântului„, apărut la Editura Polirom, este „un roman cu multe ambiţii, ca o încăpere rotundă, cu multe uşi”, ne spune directorul TVR Cultural. Însă doar atât ne divulgă pentru că nu vrea să ne confişte surpriza.

Totuşi, am insistat puţin…

Povestiţi-ne pe scurt despre ce este vorba în roman.

Este greu de rezumat şi v-aş confisca surpriza. Eu cred că merită să călătoriţi 254 de pagini: sunt iubiri, sunt trădări, e o mistică anume a pietrelor preţioase şi o parabolă a unui sfârşit de ciclu istoric.

Veţi vedea, e şi o metaforă centrată, a turnului, un altfel de Babel al lumii globale şi totodată o alarmă faţă de exces, de opulenţă, de rătăcirile pe care le dau falsele iluzii…

Pe lângă pasiunea pentru bijuterii, ce anume v-a inspirat să scrieţi acest roman?

Febra mea nestăpânită pentru călătorii, obsesia pentru tema identităţii, a celuilalt, a străinului diferit de tine… În plus, a fost şi fascinanta lume a bijutierilor orientali, care are o mitologie şi chiar o mistică anume, pe care am descoperit-o printr-un noroc, graţie întâlnirii cu un mare artist giurvaergiu, persan, care a devenit Saiyed.

Cine este Saiyed bijutierul şi ce poveste ne spune el despre Bucureşti?

În viaţa civilă, Saiyed bijutierul e un artizan musulman, rafinat şi introvertit, „stăpânul pietrelor” şi al tuturor tainelor din nestemate. În ficţiune, tatăl lui adoptiv – un bancher excentric – ţine un fals jurnal arab în care, bunicul său, generalul, un împătimit căutător de comori, transcrie experienţe nebănuite, trăite în surprinzătorul Bucureşti al anului 1900.

Veţi întâlni astfel o lume veche şi uitată, dar care a respirat, pe care au trăit-o oameni reali, iar eu am regăsit-o căutând asiduu în documente. Am muncit vreo şase luni ca să „dezgrop”, această lume, dar a meritat!

Una dintre ideile pe care le exprimaţi în carte spune că bogăţiile se întorc la nisipul din care au fost luate. Credeţi în blestemul lui Tutankamon?

Cred în furia mocnită a nestematelor şi a oricărei comori. Doar noi suntem cei care hotărâm dacă preţioasele pământului ne sunt aliaţi ori adversari. Pusă în locul oricărui hoţ sau profanator, m-aş teme până la sfârşitul vieţii de mânia aurului şi a nestematelor, iar romanul meu sugerează o posibilă dezlegare a acestui blestem.

Citeşte interviul pe pagina următoare. 

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Google News Urmărește-ne pe Google News

PE ACELAȘI SUBIECT
   
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton